2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAXILÁR, -Ă, maxilari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiecare dintre cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă. 2. Adj. Care aparține fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire.

maxilar, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 106/9 / Pl: ~i, ~e / E: fr maxillaire] 1-2 sn, a (Șîs os ~) Fiecare dintre cele două oase ale feței, în care sunt înfipte măselele și dinții Si: falcă. 3 a Care aparține fălcii. 4 a Care e în legătură cu falca.

MAXILÁR, -Ă, maxilari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiecare din cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă. 2. Adj. Care aparține fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire.

MAXILÁR, maxilare, s. n. Fiecare dintre cele două oase ale feței, în care sînt înfipte măselele și dinții; falcă. Mușchii maxilarelor îi zvîcneau din ce în ce mai des. V. ROM. februarie 1953, 49. Se distinge bine efortul lui să-și stăpînească tremurul prin încleștarea maxilarelor. SAHIA, N. 39. ◊ (Adjectival) Os maxilar.

MAXILÁR s.n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. ◊ Maxilar inferior = mandibulă. // adj. Care aparține fălcii. [Cf. fr. maxillaire < lat. maxilla – măsea].

MAXILÁR, -Ă I. s. n. fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. II. adj. al maxilarului. (< fr. maxillaire)

MAXILÁR ~e n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; falcă. /<lat. maxillaris, fr. maxillaire

maxilar a. ce ține de măsele. ║ n. osul maxilar.

*maxilár, -ă adj. (lat. maxillaris, d. maxilla, falcă. V. măsea). Anat. Relativ la fălcĭ, al fălcilor: os maxilar. S. n., pl. e. Falcă: maxilaru inferior și cel superior.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maxilár1 adj. m., pl. maxilári; f. maxiláră, pl. maxiláre

maxilár adj. m., pl. maxilári; f. sg. maxiláră, pl. maxiláre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MAXILÁR s. (ANAT.) 1. falcă, (fam. fig.) căprior. (Cu un pumn i-a strămutat ~ul.) 2. maxilar inferior v. mandibulă. 3. falcă, mandibulă. (~ la insecte și la crustacee.)

MAXILAR s. (ANAT.) 1. falcă, (fam. fig.) căprior. (Cu un pumn i-a strămutat ~.) 2. falcă, mandibulă. (~ la insecte și la crustacee.)

Intrare: maxilar (adj.)
maxilar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maxilar
  • maxilarul
  • maxilaru‑
  • maxila
  • maxilara
plural
  • maxilari
  • maxilarii
  • maxilare
  • maxilarele
genitiv-dativ singular
  • maxilar
  • maxilarului
  • maxilare
  • maxilarei
plural
  • maxilari
  • maxilarilor
  • maxilare
  • maxilarelor
vocativ singular
plural
Intrare: maxilar (s.n.)
maxilar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maxilar
  • maxilarul
  • maxilaru‑
plural
  • maxilare
  • maxilarele
genitiv-dativ singular
  • maxilar
  • maxilarului
plural
  • maxilare
  • maxilarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

maxilar (adj.)

  • 1. Care aparține fălcii, care este în legătură cu falca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Os maxilar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

maxilar (s.n.)

  • 1. Fiecare dintre cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: falcă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mușchii maxilarelor îi zvîcneau din ce în ce mai des. V. ROM. februarie 1953, 49.
      surse: DLRLC
    • Se distinge bine efortul lui să-și stăpînească tremurul prin încleștarea maxilarelor. SAHIA, N. 39.
      surse: DLRLC

etimologie: