16 definiții pentru maxilar (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAXILAR, -Ă, maxilari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiecare dintre cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă. 2. Adj. Care aparține fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire.

maxilar, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 106/9 / Pl: ~i, ~e / E: fr maxillaire] 1-2 sn, a (Șîs os ~) Fiecare dintre cele două oase ale feței, în care sunt înfipte măselele și dinții Si: falcă. 3 a Care aparține fălcii. 4 a Care e în legătură cu falca.

MAXILAR, -Ă, maxilari, -e, s. n., adj. 1. S. n. Fiecare din cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții; falcă. 2. Adj. Care aparține fălcii, care este în legătură cu falca. – Din lat. maxillaris, fr. maxillaire.

MAXILAR, maxilare, s. n. Fiecare dintre cele două oase ale feței, în care sînt înfipte măselele și dinții; falcă. Mușchii maxilarelor îi zvîcneau din ce în ce mai des. V. ROM. februarie 1953, 49. Se distinge bine efortul lui să-și stăpînească tremurul prin încleștarea maxilarelor. SAHIA, N. 39. ◊ (Adjectival) Os maxilar.

MAXILAR s.n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. ◊ Maxilar inferior = mandibulă. // adj. Care aparține fălcii. [Cf. fr. maxillaire < lat. maxilla – măsea].

MAXILAR, -Ă I. s. n. fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. II. adj. al maxilarului. (< fr. maxillaire)

MAXILAR ~e n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt fixați dinții; falcă. /<lat. maxillaris, fr. maxillaire

maxilar a. ce ține de măsele. ║ n. osul maxilar.

*maxilár, -ă adj. (lat. maxillaris, d. maxilla, falcă. V. măsea). Anat. Relativ la fălcĭ, al fălcilor: os maxilar. S. n., pl. e. Falcă: maxilaru inferior și cel superior.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MAXILAR s. (ANAT.) 1. falcă, (fam. fig.) căprior. (Cu un pumn i-a strămutat ~ul.) 2. maxilar inferior v. mandibulă. 3. falcă, mandibulă. (~ la insecte și la crustacee.)

MAXILAR s. (ANAT.) 1. falcă, (fam. fig.) căprior. (Cu un pumn i-a strămutat ~.) 2. falcă, mandibulă. (~ la insecte și la crustacee.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAXILÁR, -Ă s. n., adj. 1. S. n. (Și adjectival, în sintagma os maxilar) Fiecare dintre cele două oase ale feței, în care sînt înfipte măselele și dinții; falcă. Maxilarile superioare în număr de două se află împreunate pe linia mediană. KRETZULESCU, A. 106/9. Osul maxilar are un trup și patru apofise. id. ib. 106/13. Rîdea cu maxilarele late sub mustățile uriașe. PETRESCU, C. V. 309, cf. 189. Se distinge bine efortul... să-și stăpînească tremurul prin încleștarea maxilarelor. SAHIA, N. 39. O hîrcă înfiptă în inima volumelor părea că-mi șoptește prin deschizătura maxilarelor prinse cu o sîrmă galbenă. KLOPȘTOCK, F. 208. Rădăcinile, smulse o dată cu [brazii] ..., par niște teribile maxilare. BOGZA, C. O. 80. Baza maxilarului e prevăzută cu o membrană ceroasă. LINȚIA, P. II, 83. Își simți maxilarele descleștate și îl încercă o mare fierbințeală. V. ROM. februarie 1954, 133. 2. Adj. Care aparține fălcii, care e în legătură cu falca. Cf. BARCIANU, ALEXI, W. Oase, arterii, vine maxilare, nervi maxilari. BIANU, D. S. - Pl.: maxilari, -e. – Din fr. maxillaire.

Intrare: maxilar (s.n.)
maxilar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maxilar
  • maxilarul
  • maxilaru‑
plural
  • maxilare
  • maxilarele
genitiv-dativ singular
  • maxilar
  • maxilarului
plural
  • maxilare
  • maxilarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

maxilar, maxilaresubstantiv neutru

  • 1. Fiecare dintre cele două oase ale feței, în care sunt înfipți dinții. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: falcă
    • format_quote Mușchii maxilarelor îi zvîcneau din ce în ce mai des. V. ROM. februarie 1953, 49. DLRLC
    • format_quote Se distinge bine efortul lui să-și stăpînească tremurul prin încleștarea maxilarelor. SAHIA, N. 39. DLRLC
    • 1.1. Maxilar inferior = mandibulă. DN
      sinonime: mandibulă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.