2 intrări
12 definiții

Explicative DEX

MÂȚUC, mâțuci, s. m. (Rar) Mâțișor (1). – Mâț + suf. -uc.

MÂȚUC, mâțuci, s. m. (Rar) Mâțișor (1). – Mâț + suf. -uc.

mățuc s [At: DLR / Pl: nct / E: maț+ -uc] 1-2 (Rar; șhp) Mâțișor (1-2). 3 (Reg) Furtun mic.@

mâțuc sm [At: LB / Pl: ~uci / E: drr mâțucă] (Reg) 1-3 Mâțișor (1-3).

MÎȚUC, mîțuci, s. m. (Rar) Diminutiv al lui mîț. Mîțuci abia mai mieunînd, aruncați afară. CAMILAR, N. II 136.

Ortografice DOOM

mâțuc (rar) s. m., pl. mâțuci

mâțuc (rar) s. m., pl. mâțuci

mâțuc s. m., pl. mâțuci

Sinonime

MÂȚUC s. v. cotoiaș, motănaș, motănel, pisoiaș.

mâțuc s.m. (zool.; pop. și fam.) v. Cotoiaș. Motănaș. Motănel. Pisicuț. Pisoiaș.

mîțuc s. v. COTOIAȘ. MOTĂNAȘ. MOTĂNEL. PISOIAȘ.

Tezaur

MĂȚÚC subst. 1. (Rar) Mățișor. 2. (Regional) Furtun, tub mic. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. – Pl.: ? – Maț + suf. -uc.

MÎȚUC s. m. (Transilv. și prin Mold., Bucov.) Mîțișor (I). Cf. LB. Călca pe mîțuci abia mai mieunînd, aruncați afară o dată cu cojile de cartofi. CAMILAR, N. II, 136, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUțI, ALR I 1 134. - Pl.: mîțuci. – Derivat regresiv de la mîțucă.

Intrare: mățuc
mățuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mâțuc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâțuc
  • mâțucul
  • mâțucu‑
plural
  • mâțuci
  • mâțucii
genitiv-dativ singular
  • mâțuc
  • mâțucului
plural
  • mâțuci
  • mâțucilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mâțuc, mâțucisubstantiv masculin

etimologie:
  • Mâț + -uc. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.