matricula vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr matriculer cf it matricolare] (Iuz) 1 A înmatricula. 2 A aplica pe ceva un semn caracteristic.

MATRICOL, -Ă, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 2. S. f. (Ieșit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris) și pe care acesta o purta prinsă de braț sau pe piept. 3. Adj. De matricolă; matricular. [Var.: matricul, -ă s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.

matricol, ~ă [At: (a. 1707) IORGA, S. D. XIII, 96 / V: ~cul, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: lat matricula, fr matricule, ger Matrikel, it matricola] 1 sf (Înv) Marcă a unei fabrici. 2 sf condică, registru în care se înscriu numele persoanelor a căror evidență este necesară într-o instituție. 3 sf (Înv) Carte funciară. 4 sf (Spc) Registru folosit în școli pentru a înscrie numele, datele persoanele și situația școlară a elevilor. 5 sf (Iuz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învață un elev și numărul sub care este înscris și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept. 6 sf Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 7 sf (Pex) Ștampilă cu numărul de ordine ce se aplică pe diferitele obiecte ale soldatului. 8 a De matricolă Si: matricular.

matricul s vz matricol^1[1]

matriculă sf vz matricol¹

MATRICOL, -Ă, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 2. S. f. (Ieșit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris aici) și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept. 3. Adj. De matricolă; matricular. [Var.: matricul, -ă s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.

MATRICOL, -Ă, matricoli, -e, adj. Matricular. Foaie matricolă. Număr matricol.

MATRICOLĂ, matricole, s. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; condică; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. (Atestat în forma matriculă) Mergea cu cataloagele la școală și trecea notele în matriculă. CARAGIALE, O. II 288. – Variantă : matriculă s. f.

MATRICULĂ s. f. v. matricolă.

MATRICOL, -Ă adj. Care face parte dintr-o matricolă, al unei matricole; matricular. // s.f. Registru în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. ♦ Număr purtat (pe uniformă) de elevi. [Var. matricul, -ă adj., matriculă s.f. / < fr. matricule, it. matricola, cf. lat. matricula].

MATRICUL, -Ă adj. v. matricol.

MATRICULĂ s.f. v. matricol.

MATRICOL, -Ă I. adj. care face parte dintr-o matricolă; matricular. II. s. f. registru de evidență în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc. ◊ număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. ◊ număr purtat pe uniformă de elevi. (< it. matricola, lat. matricula, fr. matricule)

MATRICOLĂ ~e f. 1) Registru de evidență în care se înscrie numele persoanelor dintr-o instituție. 2) Registru care conține numele, datele personale și notele elevilor. 3) Ecuson cu numele școlii (și cu numărul de înscriere) prins de uniforma elevilor, pe braț sau pe piept. [G.-D. matricolei] /<fr. matricule, lat. matricula, it. matricola

matriculă f. 1. registru conținând numele școlarilor, societarilor, etc.; 2. număr de ordine al fiecărui soldat într’un regiment.

*matrículă f., pl. e (lat. matricula, dim. d. mátrix, -icis. V. matrice). Condica generală care conține numele tuturor elevilor, soldaților, societarilor înscrișĭ și număru lor de ordine. V. mitrică.

matricula (a ~) (înv.) (desp. ma-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. matriculez, 3 matriculează; conj. prez. 1 sg. să matriculez, 3 să matriculeze

matricula (a ~) (rar) (ma-tri-) vb., ind. prez. 3 matriculează

matricula vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. matriculez, 3 sg. și pl. matriculează

matricol (desp. ma-tri-) adj. m., pl. matricoli; f. matricolă, pl. matricole

matricolă (desp. ma-tri-) s. f., g.-d. art. matricolei; pl. matricole

matricol (ma-tri-) adj. m., pl. matricoli; f. matricolă, pl. matricole

matricolă (ma-tri-) s. f., g.-d. art. matricolei; pl. matricole

matricol adj. m. (sil. -tri-), pl. matricoli; f. sg. matricolă, pl. matricole^[1]

matricolă s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. matricolei; pl. matricole^[1]

matricolă

matriculă, -le.

MATRICULA vb. v. înmatricula, înregistra, înscrie.

matricula vb. v. ÎNMATRICULA. ÎNREGISTRA. ÎNSCRIE.

MATRICULÁ vb. I. Tranz. (Ieșit din uz) A înmatricula. Cf. ALEXI, W. Am fost matriculat: Georges Braesco, 11666, roumain, étudiant. BRĂESCU, A. 215. 2. A aplica pe ceva un semn caracteristic. l-au cercetat [pe deportați], i-au matriculat pe piele și i-au împărțit pe la diferite servicii. BART, E. 275. - Prez. ind.: matriculez. – Din fr. matriculer. Cf. it. m a t r i c o l a r e.

MATRICOL¹, -Ă s. f., adj. 1. S. f. (Învechit) Semnul, marca fabricii. Matricula ștampii, istromenturi tipografii (a. 1 707). IORGA, S. D. XVIII, 96. 2. S. f. Condică, registru în care se înscriu numele persoanelor a căror evidență este necesară într-o instituție ; s p e c. registru folosit în școli pentru a înscrie numele, datele personale și situația școlară a elevilor. Cf. STAMATI, D., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Dacă mai întârziam un sfert de ceas. . . mergea cu cataloagele la școală și trecea notele în matriculă. CARAGIALE, M. 159, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Îi lipsește. . . patriotismul catalogului și civilizația matricolei generale. ARGHEZI, C. J. 13. 3. S. f. Număr de ordine sub care sînt înscriși soldații în registrul unui regiment ; p. ext. ștampila cu numărul de ordine ce se aplică pe diferitele obiecte ale soldatului. Ce matricol ai? Ce anual? Ce serie ai pe armă? BRĂESCU, M. B. 154. 4. Adj. De matricolă. Număr matricol. – Pl.: matricole. – Și: matriculă s. f., matricol, matrícul subst. – Din lat. matricula, fr. matricule, germ. Matrikel, it. matricola.

MATRÍCOL² subst. v. matricol¹.

MATRÍCULĂ s. f. v. matricol¹.