matricol, ~ă [At: (a. 1707) IORGA, S. D. XIII, 96 / V: ~cul, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: lat matricula, fr matricule, ger Matrikel, it matricola] 1 sf (Înv) Marcă a unei fabrici. 2 sf condică, registru în care se înscriu numele persoanelor a căror evidență este necesară într-o instituție. 3 sf (Înv) Carte funciară. 4 sf (Spc) Registru folosit în școli pentru a înscrie numele, datele persoanele și situația școlară a elevilor. 5 sf (Iuz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învață un elev și numărul sub care este înscris și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept. 6 sf Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 7 sf (Pex) Ștampilă cu numărul de ordine ce se aplică pe diferitele obiecte ale soldatului. 8 a De matricolă Si: matricular.