3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

matriculă sf vz matricol1

matriculă f. 1. registru conținând numele școlarilor, societarilor, etc.; 2. număr de ordine al fiecărui soldat într’un regiment.

*matrículă f., pl. e (lat. matricula, dim. d. mátrix, -icis. V. matrice). Condica generală care conține numele tuturor elevilor, soldaților, societarilor înscrișĭ și număru lor de ordine. V. mitrică.

MATRÍCOL, -Ă, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 2. S. f. (Ieșit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris) și pe care acesta o purta prinsă de braț sau pe piept. 3. Adj. De matricolă; matricular. [Var.: matrícul, -ă s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.

MATRÍCUL, -Ă s. f., adj. v. matricol.

MATRÍCUL, -Ă s. f., adj. v. matricol.

MATRICULÁ, matriculez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A înmatricula. 2. A aplica un semn caracteristic pe ceva. – Din fr. matriculer.

MATRICULÁ, matriculez, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A înmatricula. 2. A aplica un semn caracteristic pe ceva. – Din fr. matriculer.

matricol, ~ă [At: (a. 1707) IORGA, S. D. XIII, 96 / V: ~cul, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: lat matricula, fr matricule, ger Matrikel, it matricola] 1 sf (Înv) Marcă a unei fabrici. 2 sf condică, registru în care se înscriu numele persoanelor a căror evidență este necesară într-o instituție. 3 sf (Înv) Carte funciară. 4 sf (Spc) Registru folosit în școli pentru a înscrie numele, datele persoanele și situația școlară a elevilor. 5 sf (Iuz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învață un elev și numărul sub care este înscris și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept. 6 sf Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 7 sf (Pex) Ștampilă cu numărul de ordine ce se aplică pe diferitele obiecte ale soldatului. 8 a De matricolă Si: matricular.

matricul s vz matricol1[1]

  1. Genul nu este precizat, iar matricol nu are decât o singură variantă (indicele 1 e inutil). — gall

matricula vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~lez / E: fr matriculer cf it matricolare] (Iuz) 1 A înmatricula. 2 A aplica pe ceva un semn caracteristic.

MATRÍCOL, -Ă, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 2. S. f. (Ieșit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris aici) și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept. 3. Adj. De matricolă; matricular. [Var.: matrícul, -ă s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.

MATRICÓL, -Ă, matricoli, -e, adj. Matricular. Foaie matricolă. Număr matricol.

MATRÍCOLĂ, matricole, s. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; condică; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. (Atestat în forma matriculă) Mergea cu cataloagele la școală și trecea notele în matriculă. CARAGIALE, O. II 288. – Variantă : matriculă s. f.

MATRÍCOL, -Ă adj. Care face parte dintr-o matricolă, al unei matricole; matricular. // s.f. Registru în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. ♦ Număr purtat (pe uniformă) de elevi. [Var. matricul, -ă adj., matriculă s.f. / < fr. matricule, it. matricola, cf. lat. matricula].

MATRÍCUL, -Ă adj. v. matricol.

MATRÍCOL, -Ă I. adj. care face parte dintr-o matricolă; matricular. II. s. f. registru de evidență în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc. ◊ număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. ◊ număr purtat pe uniformă de elevi. (< it. matricola, lat. matricula, fr. matricule)

MATRÍCOLĂ ~e f. 1) Registru de evidență în care se înscrie numele persoanelor dintr-o instituție. 2) Registru care conține numele, datele personale și notele elevilor. 3) Ecuson cu numele școlii (și cu numărul de înscriere) prins de uniforma elevilor, pe braț sau pe piept. [G.-D. matricolei] /<fr. matricule, lat. matricula, it. matricola


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matrícol (ma-tri-) adj. m., pl. matrícoli; f. matrícolă, pl. matrícole

arată toate definițiile

Intrare: matricol
matricol adjectiv
  • silabație: ma-tri-col info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matricol
  • matricolul
  • matricolu‑
  • matricolă
  • matricola
plural
  • matricoli
  • matricolii
  • matricole
  • matricolele
genitiv-dativ singular
  • matricol
  • matricolului
  • matricole
  • matricolei
plural
  • matricoli
  • matricolilor
  • matricole
  • matricolelor
vocativ singular
plural
matricul adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matricul
  • matriculul
  • matriculu‑
  • matriculă
  • matricula
plural
  • matriculi
  • matriculii
  • matricule
  • matriculele
genitiv-dativ singular
  • matricul
  • matriculului
  • matricule
  • matriculei
plural
  • matriculi
  • matriculilor
  • matricule
  • matriculelor
vocativ singular
plural
Intrare: matricolă
matricolă substantiv feminin
  • silabație: ma-tri- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matricolă
  • matricola
plural
  • matricole
  • matricolele
genitiv-dativ singular
  • matricole
  • matricolei
plural
  • matricole
  • matricolelor
vocativ singular
plural
matriculă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matriculă
  • matricula
plural
  • matricule
  • matriculele
genitiv-dativ singular
  • matricule
  • matriculei
plural
  • matricule
  • matriculelor
vocativ singular
plural
Intrare: matricula
  • silabație: ma-tri- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • matricula
  • matriculare
  • matriculat
  • matriculatu‑
  • matriculând
  • matriculându‑
singular plural
  • matriculea
  • matriculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • matriculez
(să)
  • matriculez
  • matriculam
  • matriculai
  • matriculasem
a II-a (tu)
  • matriculezi
(să)
  • matriculezi
  • matriculai
  • matriculași
  • matriculaseși
a III-a (el, ea)
  • matriculea
(să)
  • matriculeze
  • matricula
  • matriculă
  • matriculase
plural I (noi)
  • matriculăm
(să)
  • matriculăm
  • matriculam
  • matricularăm
  • matriculaserăm
  • matriculasem
a II-a (voi)
  • matriculați
(să)
  • matriculați
  • matriculați
  • matricularăți
  • matriculaserăți
  • matriculaseți
a III-a (ei, ele)
  • matriculea
(să)
  • matriculeze
  • matriculau
  • matricula
  • matriculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

matricol matricul

etimologie:

matricolă matriculă

  • 1. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Mergea cu cataloagele la școală și trecea notele în matriculă. CARAGIALE, O. II 288.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. ieșit din uz Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris) și pe care acesta o purta prinsă de braț sau pe piept.
    surse: DEX '09 DN

etimologie:

matricula rar

etimologie: