MATOSI, matosesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se îmbăta. – Cf. țig. mato.

matosi vr [At: P. CONSTANT, R. 85 / Pzi: ~sesc / E: cf matoli] (Pfm) A se ameți de băutură Si: a se îmbăta.

MATOSI, matosesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se îmbăta. – Cf. țig. mato „beat”.

MATOSI, matosesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se îmbăta. Nene Tache, parcă m-am matosit și eu. PAS, L. II 12.

matosì v. pop. a se îmbăta. [Origină necunoscută].

mâțos, ~oasă a [At: JIPESCU, O. 134 / Pl: ~oși, ~oase / E: mâță + -os] (Reg) 1-3 Mâțesc (1-3). 4 Viclean. 5 Năzuros la mâncare. 6 Mâncăcios.

matosésc, V. matufesc.

matufésc și matofésc (mă) v. refl. (d. matuf). Fam. Mă berghelesc, mă veștejesc, decad fizicamente. Fig. Mă prostesc, mă moleșesc. Mă cam amețesc de vin. – Și matosesc.

!matosi (a se ~) (a se ameți) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. mă matosesc, 3 sg. se matosește, imperf. 1 sg. mă matoseam; conj. prez. 1 sg. să mă matosesc, 3 să se matosească; imper. 2 sg. afirm. matosește-te; ger. matosindu-mă

matosi (a ~) (a îmbăta) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. matosesc, imperf. 3 sg. matosea; conj. prez. 3 să matosească

matosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. matosesc, imperf. 3 sg. matosea; conj. prez. 3 sg. și pl. matosească

MATOSI vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

matosi vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.

MÂȚOS adj. v. pisicesc.

mîțos adj. v. PISICESC.

matosi, matosesc v. r. (pop.) a se îmbăta

MATOSI vb. IV. Refl. (Familiar) A se ameți de băutură; a se îmbăta. Bărbații se matoseau în circiumă. PAS, Z. I, 121. Au cinstit împreună o sticlă cu rachiu. . . Pînă să-i vină rîndul să fie poftit sus, Ion Gloabă se matosise. id. L. i, 24. ◊ T r a n z. f a c t. Nea Costică, să iei trei lei de la domnu, că l-am matosît. P. CONSTANT, R. 85. - Prez. ind.: matosesc. -Cf. matoli.

MÎȚOS, -OÁSĂ adj. (Regional) 1. Ca de mîță (I 1) sau ca de mîț (I 1), care aparține mîțelor; (rar) mîțesc (I). Cf. BARCIANU. De o fi deocheată De ochi mîțoși, De ochi negri, De ochi verzi, De ochi de 99 de feluri, Napoi să se-n- toarcă Toate deocheturi. MARIAN, NA. 55, cf. GR. S. VI, 151. 2. Viclean, prefăcut, ipocrit. Popa nu te lasă neciupit, grecu e mîțos . . ., toți te jumulesc. JIPESCU, O. 134. 3. Năzuros la mîncare (Bonț-Gherla). COMAN, GL. 4. Mîncăcios, lacom (Milova-Lipova). COMAN, GL. – Pl.: mîțoși, -oase. – Mîță +- suf. -os.