MATOSI, matosesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se îmbăta. – Cf. țig. mato.

matosi vr [At: P. CONSTANT, R. 85 / Pzi: ~sesc / E: cf matoli] (Pfm) A se ameți de băutură Si: a se îmbăta.

MATOSI, matosesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se îmbăta. – Cf. țig. mato „beat”.

MATOSI, matosesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se îmbăta. Nene Tache, parcă m-am matosit și eu. PAS, L. II 12.

matosì v. pop. a se îmbăta. [Origină necunoscută].

matosésc, V. matufesc.

matufésc și matofésc (mă) v. refl. (d. matuf). Fam. Mă berghelesc, mă veștejesc, decad fizicamente. Fig. Mă prostesc, mă moleșesc. Mă cam amețesc de vin. – Și matosesc.

!matosi (a se ~) (a se ameți) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. mă matosesc, 3 sg. se matosește, imperf. 1 sg. mă matoseam; conj. prez. 1 sg. să mă matosesc, 3 să se matosească; imper. 2 sg. afirm. matosește-te; ger. matosindu-mă

matosi (a ~) (a îmbăta) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. matosesc, imperf. 3 sg. matosea; conj. prez. 3 să matosească

matosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. matosesc, imperf. 3 sg. matosea; conj. prez. 3 sg. și pl. matosească

MATOSI vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, turmenta.

matosi vb. v. AMEȚI. CHERCHELI. ÎMBĂTA. TURMENTA.

matosi, matosesc v. r. (pop.) a se îmbăta

MATOSI vb. IV. Refl. (Familiar) A se ameți de băutură; a se îmbăta. Bărbații se matoseau în circiumă. PAS, Z. I, 121. Au cinstit împreună o sticlă cu rachiu. . . Pînă să-i vină rîndul să fie poftit sus, Ion Gloabă se matosise. id. L. i, 24. ◊ T r a n z. f a c t. Nea Costică, să iei trei lei de la domnu, că l-am matosît. P. CONSTANT, R. 85. - Prez. ind.: matosesc. -Cf. matoli.