3 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

matare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 158 / Pl: ~tări / E: mat2 după fr matage] (Teh) Ștemuire.

MATARE s.f. 1. Înlăturarea luciului la pînzeturi sau la fire de mătase artificială. 2. Etanșare a unei îmbinări între două foi de tablă groasă; ștemuire. [După fr. matage].

MĂȚAR, mățari, s. m. (Rar) Persoană care pregătește și vinde mațe (pentru cârnați). – Maț + suf. -ar.

MĂȚAR, mățari, s. m. (Rar) Persoană care pregătește și vinde mațe (pentru cârnați). – Maț + suf. -ar.

mățar sm [At: LM / Pl: ~i / E: maț + -ar] 1 Persoană care se ocupă cu pregătirea și cu vânzarea mațelor pentru cârnați. 2 (Rar) Persoană care prepară sau vinde corzi de instrumente făcute din mațe (1).

MĂȚAR, mățari, s. m. (Rar) Cel care curăță și vinde mațe pentru făcut cîrnați. Se dădeau acolo parlagiilor și mățarilor, pe o băncuță, o cinzeacă de trăscău sau un pac de mahorcă. M. I. CARAGIALE, C. 62.

MATA vb. tr. 1. a face mat, a înlătura luciul la pânzeturi sau la fire de mătase artificială. 2. a etanșa îmbinarea dintre două foi de tablă groasă; a ștemui. 3. a introduce mortar în rosturi prin batere. (<fr. mater)

MATA vb. tr. 1. a face mat, a înlătura luciul la pânzeturi sau la fire de mătase artificială. 2. a etanșa îmbinarea dintre două foi de tablă groasă; a ștemui. 3. a introduce mortar în rosturi prin batere. (< fr. mater)

mățár m. (d. maț). Lucrător la mățărie. Negustor de mațe pentru cîrnațĭ.

Ortografice DOOM

matare s. f., pl. matări

mățar s. m., pl. mățari

mățar (rar) s. m., pl. mățari

mata vb., ind. prez. 1 sg. matez, 3 sg. și pl. matea

mățar s. m., pl. mățari

Sinonime

MATARE s. v. ștemuire.

MATARE s. (TEHN.) ștemuire, ștemuit. (~ metalului.)

Tezaur

MATÁRE s. f. (Tehn.) Ștemuire. Este necesar ca după nituire să se facă matarea capului niturilor, pentru a realiza în modul acesta o îmbinare etanșă. IOANOVICI, TEHN. 158. - Pl.: matări. – De la mat2, după fr. matage.

MĂȚÁR s. m. Persoană care se ocupă cu pregătirea și cu vînzarea mațelor (pentru cîrnați). Cf. LM. Mățari sînt 3. Mațele animalelor curățite gata, le trimet pe piețe străine unde se plătesc foarte bine. PĂCALĂ, M. R. 314. Se dădeau acolo parlagiilor și mățarilor, pe o băncuță, o cinzeacă de trăscău sau un pac de mahorcă. M. I. CARAGIALE, C. 62, cf. NOM. PROF. 49. ♦ (Rar) Persoană Care prepară sau vinde strune sau coarde făcute din mațe (II). Cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. - Pl.: mățari.Maț + suf. -ar.

Intrare: matare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matare
  • matarea
plural
  • matări
  • matările
genitiv-dativ singular
  • matări
  • matării
plural
  • matări
  • matărilor
vocativ singular
plural
Intrare: mata (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mata
  • matare
  • matat
  • matatu‑
  • matând
  • matându‑
singular plural
  • matea
  • matați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • matez
(să)
  • matez
  • matam
  • matai
  • matasem
a II-a (tu)
  • matezi
(să)
  • matezi
  • matai
  • matași
  • mataseși
a III-a (el, ea)
  • matea
(să)
  • mateze
  • mata
  • mată
  • matase
plural I (noi)
  • matăm
(să)
  • matăm
  • matam
  • matarăm
  • mataserăm
  • matasem
a II-a (voi)
  • matați
(să)
  • matați
  • matați
  • matarăți
  • mataserăți
  • mataseți
a III-a (ei, ele)
  • matea
(să)
  • mateze
  • matau
  • mata
  • mataseră
Intrare: mățar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mățar
  • mățarul
  • mățaru‑
plural
  • mățari
  • mățarii
genitiv-dativ singular
  • mățar
  • mățarului
plural
  • mățari
  • mățarilor
vocativ singular
  • mățarule
  • mățare
plural
  • mățarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

matare, matărisubstantiv feminin

  • 1. Înlăturarea luciului la pânzeturi sau la fire de mătase artificială. DN
  • 2. Etanșare a unei îmbinări între două foi de tablă groasă. DN
etimologie:

mata, matezverb

  • 1. A face mat, a înlătura luciul la pânzeturi sau la fire de mătase artificială. MDN '00
  • 2. A etanșa îmbinarea dintre două foi de tablă groasă. MDN '00
    sinonime: ștemui
  • 3. A introduce mortar în rosturi prin batere. MDN '00
etimologie:

mățar, mățarisubstantiv masculin

  • 1. rar Persoană care pregătește și vinde mațe (pentru cârnați). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se dădeau acolo parlagiilor și mățarilor, pe o băncuță, o cinzeacă de trăscău sau un pac de mahorcă. M. I. CARAGIALE, C. 62. DLRLC
etimologie:
  • Maț + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.