opțiuni
  • info

8 definiții pentru mățar

Explicative DEX

MĂȚAR, mățari, s. m. (Rar) Persoană care pregătește și vinde mațe (pentru cârnați). – Maț + suf. -ar.

MĂȚAR, mățari, s. m. (Rar) Persoană care pregătește și vinde mațe (pentru cârnați). – Maț + suf. -ar.

mățar sm [At: LM / Pl: ~i / E: maț + -ar] 1 Persoană care se ocupă cu pregătirea și cu vânzarea mațelor pentru cârnați. 2 (Rar) Persoană care prepară sau vinde corzi de instrumente făcute din mațe (1).

MĂȚAR, mățari, s. m. (Rar) Cel care curăță și vinde mațe pentru făcut cîrnați. Se dădeau acolo parlagiilor și mățarilor, pe o băncuță, o cinzeacă de trăscău sau un pac de mahorcă. M. I. CARAGIALE, C. 62.

mățár m. (d. maț). Lucrător la mățărie. Negustor de mațe pentru cîrnațĭ.

Ortografice DOOM

mățar s. m., pl. mățari

mățar (rar) s. m., pl. mățari

mățar s. m., pl. mățari

Tezaur

MĂȚÁR s. m. Persoană care se ocupă cu pregătirea și cu vînzarea mațelor (pentru cîrnați). Cf. LM. Mățari sînt 3. Mațele animalelor curățite gata, le trimet pe piețe străine unde se plătesc foarte bine. PĂCALĂ, M. R. 314. Se dădeau acolo parlagiilor și mățarilor, pe o băncuță, o cinzeacă de trăscău sau un pac de mahorcă. M. I. CARAGIALE, C. 62, cf. NOM. PROF. 49. ♦ (Rar) Persoană Care prepară sau vinde strune sau coarde făcute din mațe (II). Cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. - Pl.: mățari. – Maț + suf. -ar.

Intrare: mățar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mățar
  • mățarul
  • mățaru‑
plural
  • mățari
  • mățarii
genitiv-dativ singular
  • mățar
  • mățarului
plural
  • mățari
  • mățarilor
vocativ singular
  • mățarule
  • mățare
plural
  • mățarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mățar, mățarisubstantiv masculin

  • 1. rar Persoană care pregătește și vinde mațe (pentru cârnați). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se dădeau acolo parlagiilor și mățarilor, pe o băncuță, o cinzeacă de trăscău sau un pac de mahorcă. M. I. CARAGIALE, C. 62. DLRLC
etimologie:
  • Maț + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.