mastodont sm [At: J. CIHAC, I. N. 469/1 / V: (îvr) ~on / Pl: ~nți / E: fr mastodonte] 1 Mamifer pahiderm uriaș din era terțiară și cuaternară, asemănător cu un elefant cu blană. 2-3 (Prt) Bărbat mătăhălos, bătrân și cu concepții învechite. corectat(ă)

MASTODONT, mastodonți, s. m. Mamifer pachiderm uriaș, asemănător cu elefantul, care trăia în epocile terțiară și cuaternară.

MASTODONT s.m. Uriaș mamifer pahiderm fosil, care se asemăna cu elefantul. [< fr. mastodonte, cf. gr. mastos – mamelă, odous – dinte].

MASTODONT s. m. 1. proboscidian fosil, asemănător cu elefantul, care avea patru defense îndreptate înainte, iar pe maxilare molari mamelonați. 2. (fam.) om, lucru de un volum enorm. (< fr. mastodonte)

MASTODONT ~ți m. Animal fosil uriaș, asemănător cu elefantul, care a trăit în erele terțiară și cuaternară. /<fr. mastodonte

mastodont m. 1. mare pachiderm antediluvian analog elefantului; 2. fig. om îndesat la corp și la cap.

*mastodónt m. (vgr. mastós, mamelă, și odus, odóntos, dinte). Geol. Un fel de pahiderm care trăĭa pin epoca terțiară și cŭaternară și care semăna cu elefantu. Fig. Fam. Persoană de o enormă corpulență, matahală.

mastodon sm vz mastodont

mastodont s. m., pl. mastodonți

mastodont s. m., pl. mastodonți

mastodont s. m., pl. mastodonți

MAST-, v. MASTO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie a glandei mamare; ~odinie (v. -odinie), s. f., durere a glandei mamare; ~odont (v. -odont), s. m., mamifer uriaș pahiderm fosil din terțiar și cuaternar, pe ale cărui maxilare se găseau molari mamelonați.

MASTODÓNT (< fr.; {s} gr. mastos „mamelă” + odont- „dinte”) s. m. Mamifer fosil din ordinul proboscidienilor, cu o talie apropiată de a mamuților, care avea pe fiecare maxilar câte o pereche de defense inegal dezvoltate. A trăit în stepele și silvostepele Miocenului și Pliocenului din Eurasia, Africa și America.

mastodont, mastodonți s. m. (pub., peior.) organizație sau instituție anacronică, de mari dimensiuni, cu funcționare greoaie.

MASTODONT s. v. colos.

MASTODONT s. m. Mamifer pahiderm uriaș din era terțiară și cuaternară, asemănător cu elefantul. Oase de colosalul mastodon... s-au găsit în America. J. CIHAC, I. N. 469/1. Extraordinare mi se părură scheletele petrificate de animale antidiluviene: mastodonți, mamuți și ihtiosauri. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 103, cf. NEGULICI. Mastodontul și mamutul sînt două mari spețe de elefant. BARASCH, I. N. 290. S-ar fi conservat precum se conservează oasele mastodonților. COBÎLCESCU, G. 88/7, cf. COSTINESCU, LM, ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU, ALEXI, W., ENC. AGR. ♦ Epitet peiorativ dat unui bărbat mătăhălos (și bătrîn). Cf. CADE. - Pl.: mastodonți. – Și: (învechit, rar) mastodón s. m. – Din fr. mastodonte.

MASTODÓN s. m. v. mastodont.