MASTODONT s. m. Mamifer pahiderm uriaș din era terțiară și cuaternară, asemănător cu elefantul. Oase de colosalul mastodon... s-au găsit în America. J. CIHAC, I. N. 469/1. Extraordinare mi se părură scheletele petrificate de animale antidiluviene: mastodonți, mamuți și ihtiosauri. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 103, cf. NEGULICI. Mastodontul și mamutul sînt două mari spețe de elefant. BARASCH, I. N. 290. S-ar fi conservat precum se conservează oasele mastodonților. COBÎLCESCU, G. 88/7, cf. COSTINESCU, LM, ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU, ALEXI, W., ENC. AGR. ♦ Epitet peiorativ dat unui bărbat mătăhălos (și bătrîn). Cf. CADE. - Pl.: mastodonți. – Și: (învechit, rar) mastodón s. m. – Din fr. mastodonte.