2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MASÍV, -Ă, masivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se prezintă ca o masă unitară și compactă. ♦ (Despre obiecte) Care este format dintr-un material compact, fără goluri; plin; p. ext. greu. 2. (Despre ființe, construcții etc.) Mare, solid, voluminos, greu; p. ext. impunător, impresionant (prin dimensiuni). 3. Care este sau se produce în cantități mari, pe scară întinsă; amplu. II. S. n. 1. Unitate de relief formată dintr-un grup de munți sau de dealuri (reunite în jurul unui vârf); p. restr. munte. 2. Arboret în care coroanele arborilor se ating. ♦ Grupare de arbori, de arbuști sau de plante de același fel (făcută pentru a produce anumite efecte decorative). 3. P. anal. Bloc de beton sau de zidărie de dimensiuni mari, de care se leagă sau care susține o construcție. ♦ Masă mare de material solid; grămadă mare; morman. ♦ Partea cea mai compactă, cea mai mare, cea mai importantă dintr-un întreg. – Din fr. massif, germ. Massiv.

MASÍV, -Ă, masivi, -e, adj., s. n. I. Adj. 1. Care se prezintă ca o masă unitară și compactă. ♦ (Despre obiecte) Care este format dintr-un material compact, fără goluri; plin; p. ext. greu. 2. (Despre ființe, construcții etc.) Mare, solid, voluminos, greu; p. ext. impunător, impresionant (prin dimensiuni). 3. Care este sau se produce în cantități mari, pe scară întinsă; amplu. II. S. n. 1. Unitate de relief formată dintr-un grup de munți sau de dealuri (reunite în jurul unui vârf); p. restr. munte. 2. Arboret în care coroanele arborilor se ating. ♦ Grupare de arbori, de arbuști sau de plante de același fel (făcută pentru a produce anumite efecte decorative). 3. P. anal. Bloc de beton sau de zidărie de dimensiuni mari, de care se leagă sau care susține o construcție. ♦ Masă mare de material solid; grămadă mare; morman. ♦ Partea cea mai compactă, cea mai mare, cea mai importantă dintr-un întreg. – Din fr. massif, germ. Massiv.

masiv, ~ă [At: AR (1829), 188 */21 / S și: (iuz) massiv / Pl: ~i, ~e, (rar, sn) ~uri / E: fr massifi, ger Massiv] 1 a Format dintr-un material compact, fără goluri Si: plin. 2 a Solid. 3 a (Pex) Impunător. 4 a Care este făcut pe scară amplă, în masă. 5 sn (Ggf) Unitate de relief formată dintr-un grup de munți sau de dealuri, reunite în jurul unui vârf. 6 sn (Ggf; pex) Munte. 7 sn Bloc de beton sau de zidărie de dimensiuni mari, de care se leagă sau care susține o construcție. 8 sn Arboret în care coroanele arborilor se ating. 9 sn Grupare de arbori, de arbuști sau de plante de același fel, făcută pentru a produce anumite efecte decorative. 10 sn Parte mai compactă dintr-un întreg. 11 sn Parte mai mare dintr-un întreg. 12 sn Parte mai importantă dintr-un întreg.

MASÍV1, masive și masivuri, s. n. 1. Ansamblu de înălțimi, în regiunile de munte și de deal, grupate în jurul unui punct culminant și formînd o unitate de relief. Marele masiv al Bucegilor se înalță cu fiecare stîncă și cu fiecare perete de piatră, tot mai sus. BOGZA, C. O. 206. În stînga începe să s-așeze un platou la poalele brădișului din care iese gol masivul Bucegiului. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ♦ Grup de păduri de același fel. Masiv de brazi. 2. Masă mare de material solid, grămadă mare, morman. S-au dus în Celei și au dat cu tîrnăcopul în masivul ruinelor. GALACTION, O. I 120. ♦ Partea cea mai însemnată, cea mai mare dintr-un întreg; gros. În planurile sale... intra ideea ciudată de a trage din masivul armatei o coloană lungă și ușoară, care, ca un cui, să fie bătută în corpul turcesc, pînă la inimă. D. ZAMFIRESCU, R. 187.

MASÍV2, -Ă, masivi, -e, adj. 1. Care se prezintă ca o masă compactă și relativ mare. Contrastul dintre siluetele lor masive [ale munților]... și suprafața liniștită a Oltului dă naștere unei frumuseți intense. BOGZA, C. O. 253. Într-o masivă coloană înaintau pe Griviței muncitorii de la calea ferată. PAS, Z. IV 84. ♦ (Despre obiecte sau despre materialele din care acestea sînt confecționate) Plin, dens, greu. Inelul masiv pe care Mișu îl purta la degetul cel mic. DUMITRIU, B. F. 141. Într-o altă sală... se află expuse mii și mii de obiecte de aur. Predomină vasele și candelabrele de aur masiv. STANCU, U.R.S.S. 69. Obiecte masive de bronz și de argint. ODOBESCU, S. I 336. ♦ (Despre construcții) Trainic, solid; mare și impunător. Clădirile sînt masive, elegante și zvelte în același timp. STANCU, U.R.S.S. 111. ♦ (Despre persoane) Mare, impunător, voluminos. Sosește din urmă colonelul, greoi și masiv. CAMIL PETRESCU, U. N. 273. 2. Care se găsește sau se produce în cantități mari; pe scară întinsă, amplu. O dată cu planul cincinal au început construcțiile masive de locuințe muncitorești. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 3/5.

MASÍV s.n. 1. Ansamblu de culmi muntoase și deluroase care formează o unitate de relief. ♦ Grup de păduri de același fel. 2. Morman, grămadă mare. [< fr. massif].

MASÍV, -Ă adj. 1. Care este (sau pare să fie) compact, des, plin, dens; cu masă mare. ♦ Solid; voluminos, mare; impresionant. 2. În mare cantitate, amplu. [< fr. massif].

MASÍV, -Ă I. adj. 1. care constituie o masă compactă, densă. 2. solid; voluminos, mare; (p. ext.) impresionant. 3. în cantitate mare, amplu. II. s. n. 1. ansamblu de culmi muntoase și deluroase care formează o unitate de relief. 2. arboret în care coroanele arborilor se ating. ◊ grup de păduri de același fel. 3. morman, grămadă mare. (< fr. massif, germ. Massiv)

MASÍV1 ~ă (~i, ~e) 1) Care are o masă bine închegată; cu masa constituită din părți unite strâns. 2) Care constituie o masă grea și compactă; cu masa compactă și lipsită de goluri. 3) (despre ființe, construcții etc.) Care se caracterizează prin dimensiuni impunătoare; de mari proporții. 4) Care se produce pe scară largă; realizat în masă. Bombardament ~. Plecare ~ă. /<fr. massif, germ. massiv

MASÍV2 ~e n. 1) Ansamblu de forme identice de relief, care constituie o unitate. ~ muntos. 2) Grup compact, care formează o totalitate (de arbori, de plante, de blocuri locative etc.). ~ de pini. 3) Cantitate mare care formează o masă compactă. ~ de cărbuni. /<fr. massif, germ. Massiv

*masív, -ă adj. (fr. massif, d. masse, masă, grămadă; vfr. massis, it. massiccio, sp. macizo). Compact, îndesat, nu gol în mijloc, plin, greŭ: corp masiv, aur masiv. Fig. Greŭ, solid: construcțiune masivă. S. n., pl. e și urĭ. Construcțiune compactă și solidă: un masiv de zidărie. Desiș, grupă de arborĭ crescuțĭ deșĭ și pintre care nu se vede: un masiv de arborĭ. Munțĭ așezațĭ unu lîngă altu: masivu Ceahlăuluĭ. Adv. În mod masiv.

massiv a. 1. care e sau parc îndesat și greu: ornamentele massive; 2. care e plin: brățară de aur massiv; 3. fig. grosolan, greoiu: spirit massiv ║ n. 1. lucrare de zidărie plină și solidă massivul unui peron; 2. buchet de arbori întrún parc; 3. totalitate de munți formând o massă: massivul Carpaților.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

masiv1 adj. m., pl. masivi; f. masi, pl. masive

masiv1 adj. m., pl. masivi; f. masivă, pl. masive

masív adj. m., pl. masívi; f. sg. masívă, pl. masíve

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MASÍV adj., s. 1. adj. compact, plin. (O bară ~.) 2. adj. v. voluminos. 3. s. v. munte.

MASIV adj., s. 1. adj. compact, plin. (O bară ~.) 2. adj. planturos, voinic, voluminos, zdravăn. (O femeie ~.) 3. s. munte, (înv.) codru, promontoriu. (~ Bucegilor.)

Masiv ≠ mic, miniatural, minuscul, mărunt

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MASIVUL CENTRAL (MASSIF CENTRAL [masíf sãtrál]), masiv muntos hercinic în partea central-sudică a Franței; 80 mii km2. Alcătuit din formații cristaline cu intruziuni vulcanice, este înconjurat de depr. Rhône-Saône (în E), bazinul Bretaniei (în V), câmpia Languedocului (în S) și bazinul Parisului (în N). Transformat în podiș din cauza eroziunii; în centru este dominat de masivele vulcanice Cantal, Mont Doré și Puy de Dôme. Alt. max.: 1.885 m (vf. Puy de Sancy). Nod orohidrografic. Acoperit cu păduri de foioase (până la 1.400 m alt.) și de conifere (la peste 1.400 m). Largă dezvoltare a formelor carstice în pod. Causses (în S).

MASIVUL ȘISTOS RENAN (RHEINISCHES SCHIEFERGEBIRGE [ráiniʃəs ʃí:fərgəbirgə]), masiv muntos hercinic în partea de V a Germaniei, străbătut de cursul mijlociu al Rinului și format din șisturi devoniene și lave vulcanice. Nivelat de eroziune, s-a reînălțat de-a lungul unor linii de falie. Se prezintă ca un podiș vălurit, cu alt. medii de 500-700 m. Alt. max.: 818 m (vf. Erbeskopf, din masivul Hunsrück). Format din masivele Hunsrück, Eifel (în V) și Taunus, Westerwald, Sauerland (în E). Acoperit de păduri și pășuni. Expl. de cărbune și min. de fier. Izvoare termale. Turism.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MASÍV, -Ă adj., s. n. I. Adj. 1. Care constituie o masă unitară și compactă. Lucruri de aur masiv. AR (1829), 1881/21. Fagi cu scoarță aspră și masivă. CAZIMIR,. L. U. 23. Două sfeșnice de bronz masiv, cu patru brațe, înălțau cîte patru lumînări. TEODOREANU, M. II, 276. Într-o altă sală. . . se află expuse mii și mii de obiecte de aur. Predomină vasele și candelabrele de aur masiv. STANCU, U.R.S.S. 69. Vedeam cum peste vremuri se înalță Statuia ta de aur greu, masiv. BENIUC, C. P. 49. ◊ F i g. Și cînd [bivolii] s-au depărtat în sfîrșit, în tălăzuirea lor masivă și grea, pare că se deplasează înseși temeliile lumii. BOGZA, C. O. 297. ♦ (Despre obiecte) Format dintr-un material compact, fără goluri; plin. Obiecte masive de bronz și argint. ODOBESCU, S. I, 336. Epoletul lat și masiv, cu ceaprazeria lui groasă, abătuse glonțul. CAMIL PETRESCU, O. II, 229. 2. Mare, solid, voluminos; greu; p. e x t. impunător, impresionant. În partea cea din stînga Era două coloane masive, de stil moric. HELIADE, O. I, 220. Secrie. . . făcute din scînduri masive. CALENDAR (1857), 81/7. O schelă foarte masivă. MAIORESCU, D. I, 260. O specie gigantică și nouă De viermi masivi și cenușii. CAMIL PETRESCU, V. 19. Ieși pe ușă, masivă, liniștită. BRĂESCU, A. 35. Filip, masiv. . . , își trecu acru mîneca bluzii peste obrajii asudați. SAHIA, N. 30. A tăcut și a fumat, cu ochii zburliți sub sprâncenele hirsute, masiv, întunecat. TEODOREANU, M. U. 81. Calul, masiv, suportă fără obiecție îndoita greutate. CĂLINESCU, E. O. I, 125, cf. id.21. Largă, puternică, masivă, părînd un cuirasat, Petrila are în jurul ei alte bastimente mai mici, formînd singură o adevărată escadră. BOGZA, V. J. 76. Ușa masivă a holului se deschise și o dată cu valul de aer rece pătrunse înăuntru un om între două vîrste. CONTEMP. 1 954, nr. 430, 2/1. Din întuneric se smulse trupul masiv al locomotivei. V. ROM. ianuarie 1 955, 116. Într-o masivă coloană înaintau pe Griviței muncitorii de la calea ferată. PAS, Z. IV, 84. Dărnescu tăcea, masiv, privind prin el ca prin sticlă, dar asta nu-l demontă cîtuși de puțin pe Motzeanu. T. POPOVICI, S. 324. 3. Care este făcut pe scară amplă, în masă. Natural, urma o vînzare masivă de bule. CĂLINESCU, I. 97. Adoptarea masivă a lexicului neolatin și ajustarea lui grafică. S. C. ȘT. (iași), 1956, nr. 2, 31. [Romanul] a fost primit chiar din primul moment cu căldură . .. , editat în tiraje masive. SCÎNTEIA, 1 960, nr. 4 833. ◊ (Adverbial) Carul pe care era trupul așezat avea roțile aurite masiv și peste tot era gătit cu o pompă foarte mare. GT (1841), 32/22. II. S. n. 1. (Geogr.) Unitate de relief formată dintr-un grup de munți sau de dealuri (reunite în jurul unui vîrf); p. e x t. munte. Cf. VEISA, I. 1712/2. Masivul Transilvaniei. CALENDAR (1861), 32/5, cf. ȘĂINEANU, D. U. Un platou la poalele brădișului din care iese gol masivul Bucegiului. VLAHUȚĂ, O. A. III, 33. Masiv împădurit Deasupra noastră, Măgura se-nalță uriaș. CAMIL PETRESCU, V. 76. Am învățat. . . numai prima lecție, masivul Făgărașului. BRĂESCU, A. 248. Dar atâta deosebire era între cele două odăi învecinate, încît păreau situate pe versantele opuse ale unui masiv muntos. TEODOREANU, M. II, 78. Marele masiv al Bucegilor se înalță, cu fiecare stîncă, și cu fiecare perete de piatră, tot mai sus. BOGZA, C. O. 206. În masivele înalte ale țării noastre cad precipitații bogate. PROBL. GEOGR. I, 64. ♦ Bloc de beton sau de zidărie de dimensiuni mari, de care se leagă sau care susține o construcție. Cf. COSTINESCU, ȘĂINEANU, D. U. 2. Arboret în care coroanele arborilor se ating. Cf. COSTINESCU, DS 188. ♦ Grupare de arbori, de arbuști sau de plante de același fel (făcută pentru a produce anumite efecte decorative). Cf. ȘĂINEANU, D. U., DM. 3. Partea cea mai compactă, cea mai mare, cea mai importantă dintr-un întreg. V.m a s ă2, g r o s. Cf. D. ZAMFiRESCU, R. 187. Au dat cu tîrnăcopul în masivul ruinelor malvense. GALACTION, O. 120. – Scris și: (după fr. și germ.) massiv. – Pl.: (I) masivi, -e, (II) masive și (rar) masivuri. – Din fr. massif, germ. Massiv.

Intrare: masiv (adj.)
masiv1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • masiv
  • masivul
  • masivu‑
  • masi
  • masiva
plural
  • masivi
  • masivii
  • masive
  • masivele
genitiv-dativ singular
  • masiv
  • masivului
  • masive
  • masivei
plural
  • masivi
  • masivilor
  • masive
  • masivelor
vocativ singular
plural
Intrare: masiv (s.n.)
masiv2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • masiv
  • masivul
  • masivu‑
plural
  • masive
  • masivele
genitiv-dativ singular
  • masiv
  • masivului
plural
  • masive
  • masivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

masiv, masiadjectiv

  • 1. Care se prezintă ca o masă unitară și compactă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: compact
    • format_quote Contrastul dintre siluetele lor masive [ale munților]... și suprafața liniștită a Oltului dă naștere unei frumuseți intense. BOGZA, C. O. 253. DLRLC
    • format_quote Într-o masivă coloană înaintau pe Griviței muncitorii de la calea ferată. PAS, Z. IV 84. DLRLC
    • 1.1. (Despre obiecte) Care este format dintr-un material compact, fără goluri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: dens plin
      • format_quote Inelul masiv pe care Mișu îl purta la degetul cel mic. DUMITRIU, B. F. 141. DLRLC
      • format_quote Într-o altă sală... se află expuse mii și mii de obiecte de aur. Predomină vasele și candelabrele de aur masiv. STANCU, U.R.S.S. 69. DLRLC
      • format_quote Obiecte masive de bronz și de argint. ODOBESCU, S. I 336. DLRLC
  • 2. Despre ființe, construcții etc.: greu, mare, solid, trainic, voluminos. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Clădirile sînt masive, elegante și zvelte în același timp. STANCU, U.R.S.S. 111. DLRLC
    • format_quote Sosește din urmă colonelul, greoi și masiv. CAMIL PETRESCU, U. N. 273. DLRLC
  • 3. Care este sau se produce în cantități mari, pe scară întinsă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: amplu
    • format_quote O dată cu planul cincinal au început construcțiile masive de locuințe muncitorești. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 3/5. DLRLC
etimologie:

masiv, masivesubstantiv neutru

  • 1. Unitate de relief formată dintr-un grup de munți sau de dealuri (reunite în jurul unui vârf). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Marele masiv al Bucegilor se înalță cu fiecare stîncă și cu fiecare perete de piatră, tot mai sus. BOGZA, C. O. 206. DLRLC
    • format_quote În stînga începe să s-așeze un platou la poalele brădișului din care iese gol masivul Bucegiului. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. DLRLC
  • 2. Arboret în care coroanele arborilor se ating. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 2.1. Grupare de arbori, de arbuști sau de plante de același fel (făcută pentru a produce anumite efecte decorative). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Masiv de brazi. DLRLC
  • 3. prin analogie Bloc de beton sau de zidărie de dimensiuni mari, de care se leagă sau care susține o construcție. DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Masă mare de material solid; grămadă mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote S-au dus în Celei și au dat cu tîrnăcopul în masivul ruinelor. GALACTION, O. I 120. DLRLC
    • 3.2. Partea cea mai compactă, cea mai mare, cea mai importantă dintr-un întreg. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: gros
      • format_quote În planurile sale... intra ideea ciudată de a trage din masivul armatei o coloană lungă și ușoară, care, ca un cui, să fie bătută în corpul turcesc, pînă la inimă. D. ZAMFIRESCU, R. 187. DLRLC
  • comentariu Plural și: masivuri. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.