MASIV¹, masive și masivuri, s. n. 1. Ansamblu de înălțimi, în regiunile de munte și de deal, grupate în jurul unui punct culminant și formînd o unitate de relief. Marele masiv al Bucegilor se înalță cu fiecare stîncă și cu fiecare perete de piatră, tot mai sus. BOGZA, C. O. 206. În stînga începe să s-așeze un platou la poalele brădișului din care iese gol masivul Bucegiului. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ♦ Grup de păduri de același fel. Masiv de brazi. 2. Masă mare de material solid, grămadă mare, morman. S-au dus în Celei și au dat cu tîrnăcopul în masivul ruinelor. GALACTION, O. I 120. ♦ Partea cea mai însemnată, cea mai mare dintr-un întreg; gros. În planurile sale... intra ideea ciudată de a trage din masivul armatei o coloană lungă și ușoară, care, ca un cui, să fie bătută în corpul turcesc, pînă la inimă. D. ZAMFIRESCU, R. 187.