2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁSCUR, mascuri, s. m. (Reg.) Porc mascul (1) (castrat). [Acc. și: mascúr] – Lat. masculus.

MÁSCUR, mascuri, s. m. (Reg.) Porc mascul (1) (castrat). [Acc. și: mascúr] – Lat. masculus.

mascur sm [At: PSALT. 166 / V: (reg) ~col, ~cor, ~cru (Pl: ~cri, ~uri) ~re (Pl: -re) / A și: mascur / Pl: ~i / E: ml masculus] 1 (îrg; rar; îoc scroafă) Porc mascul castrat. 2 Porc necastrat Vz vier. 3 (Înv; îs) ~ de luncă (sau sălbatic) Porc mistreț. 4 (Pgn; reg) Porc indiferent de sex, de la șase luni până la 3-4 ani. 5 (Reg) Purcel mai mare și grăsuț. 6 Carne de mascur (4). 7 (Reg) Soi de porc alb cu botul scurt. 8 (Reg) Soi de porc bun pentru șuncă.

MASCÚR, mascuri, s. m. Porc (spre deosebire de scroafă); (în special) porc castrat (spre deosebire de vier)., Vine Ivancea, cum umblă el ca un mascur, DUMITRIU, B. F. 24. I-au apucat repede și i-au aruncat între mascuri, socotind că ei i-or prăpădi. SBIERA, P. 109. Porcii ți-oi plăti; Scroafa cu purcei O sută cinci lei; De tot mascurul Ți-oi da galbenul! TEODORESCU, P. P. 461. Accentuat și: máscur.

MÁSCUR ~i m. Porc mascul castrat. /<lat. masculus

mascur m. porc castrat și îngrășat. [Macedo-rom. mascuru, bărbătesc = lat. MASCULUS: sens restrâns în daco-românește].

máscur m. (lat. másculus, mascul, adică „porcus, porc”; it. maschio, pv. vfr. mas[c]le, nfr. mâle, cat. mascle, sp. macho. V. mărit 1). Est. Porc, rîmător. V. scroafă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

máscur (reg.) s. m., pl. máscuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

máscur (máscuri), s. m. – Porc castrat. – Mr., megl. mascur „masculin”. Lat. mascŭlus (Pușcariu 1044; Candrea-Dens., 1049; REW 5392), cf. alb. maškul „dop” (Meyer 262; Philippide, II, 647), it. maschio, prov., v. fr. mascle (› fr. mâle), sp. macho. E dubletul lui mascul, s. m., din lat. masculus, sec. XIX, der. masculin, adj., din fr. masculin.Der. măscuroaie, s. f. (scroafă).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mascúr, mascuri, s.m. – (pop.) Porc mascul: „În primul an, scroafa a fătat opt purcei – patru scrofițe și patru mascuri, care toți au crescut mari” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 176). – Lat. masculus „mascur; viril” (DER, DEX, MDA), sec. XIX; cf. alb. mashkull „dop” (Philippide, cf. DER).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MASCUR subst. 1. Măscurel (Giur 281). 2. Măscurilă, 1580 (Sd XXI). 3. Prin disimilare sau din altă temă: Măscul, Ion (Sd VII 61). 4. Cf. + -ici: Mișcurici, P. (Î Div) sau din altă temă.

Intrare: Mascur
Mascur nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mascur
Intrare: mascur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mascur
  • mascurul
  • mascuru‑
plural
  • mascuri
  • mascurii
genitiv-dativ singular
  • mascur
  • mascurului
plural
  • mascuri
  • mascurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mascur

  • 1. regional Porc mascul (castrat).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: porc attach_file 3 exemple
    exemple
    • Vine Ivancea, cum umblă el ca un mascur. DUMITRIU, B. F. 24.
      surse: DLRLC
    • I-au apucat repede și i-au aruncat între mascuri, socotind că ei i-or prăpădi. SBIERA, P. 109.
      surse: DLRLC
    • Porcii ți-oi plăti; Scroafa cu purcei O sută cinci lei; De tot mascurul Ți-oi da galbenul! TEODORESCU, P. P. 461.
      surse: DLRLC

etimologie: