MASCUR s. m. 1. (Învechit și regional; în opoziție cu scroafă) Porc mascul castrat (LB, POLIZU, CIHAC, I, 160, DDRF, ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU, ALR I 1 141/5, 24, 243, 249), mai rar necastrat (v. v i e r, ALR I 1141/360, 578). Căzînd apa, îndată samănă și puni mascuri . . . de amestecă pămîntul, și, amestecîndu-l mascurii, apoi de aice numai ce așteaptă săcirea. HERODOT (1 645), 96. Și mascurul. . . necuratu e acesta voao, den cărnurile lui să nu mâncați. BIBLIA (1688),136²/49. Mazilii.. . să-ș ie desetină și goștină de oi și de mascuri și de stupi despre moșiile sale. NECULCE, L. 212. Pe drepte bucatele sale ce va avea: oi, stupi, mascuri și vie, să fie scutite și nesupărate de cătră slujbași, cu plata (a. 1 793). URICARIUL, X, 236. În fieștecare colibă sînt . . . trei sau patru cîini, un mascur sau doi. IST. AM. 65^r/18. N-ai văzut pe maica-ta. . . cum au sărat carnea cea de mascur? DRĂGHICI, R. 85/12. De-și strîng mascurii paie pentru strat, culcuș și umblă covițind. . . sînt semne sigure cum că va fi frig în ziua următoare. F (1877), 544. În șanțul de peste drum scormonea grohăind un mascur. REBREANU, I. 380, cf. 166. Într-un lan de păpușoi aproape copt a dat drumul miilor lui de mascuri. SADOVEANU, O. X, 450. Latura. . . malului, unde se bălăceau turme de mascuri în smîrcuri sleite. PETRESCU, A. R. 7. Și ce ar fi să încercăm o crescătorie sistematică de mascuri, tot de rasă? V. ROM. februarie 1954, 59. Porcii ți-oi plăti; Scroafa cu purcei O sută cinci lei; De tot mascurul ți-oi da galbenul! TEODORESCU, P. P. 461. I-au apucat repede și i-au aruncat între mascuri. SBIERA, P. 109. Dascalul. . . a încuiet într-o sară un mascur în biserică. ȘEZ. XII, 62. Obraz de mascure, se spune despre un om obraznic. ZANNE, P. II, 322. Șade ca mascorle, se spune despre un om leneș. Cf. ALR I 1 141/792. ◊ (Învechit) Mascur de luncă (sau sălbatic) = porc mistreț. Mărăncă elu mascur de luncă. PSALT. 166, cf. CORESI, PS. 222/6. Întocma ca un mascur sălbatic ce să află gonit de o turmă de cîini buni, fuge. BELDIMAN, N. P. II, 188/16. 2. P. g e n e r. (Regional) Porc (indiferent de sex), de la șase luni pînă la 3-4 ani. Va afla neștine mascur (r î m ă t o r i u MUNT.), sau dulău, sau și alt dobitoc stricînd și făcînd pagubă la locul lui. PRAV. 16, cf. H II 27, VICIU, GL., ALR I 1 141/1, 218, 387, 394, 418, 571, 780, 798, 800, A V 20. ♦ Purcel mai mare și grăsut (Bumbești-Tg. Jiu), ALR I 1141/825. 3. Carne de mascur (1, 2). Am dat să-mi facă niște cîrnați de mascur cu mirodenii. CONV. LIT. XI, 90. 4. (Regional) Soi de porc alb și cu botul scurt (ALR I 1141/856); soi de porc bun pentru șuncă (ib. 1141/355, 846). – Accentuat și: mascur DM. – Pl.: mascuri. – Și: (regional) máscure (pl. mascure ALR I 1141/24), máscor (ib. 1141/80, 94, 98, 166, 170, 174, 273), máscol (ib. 1141/82), máscru (ib. 1141/93, 122, 131, 160; pl. mascri, ib. 1141/125, mascruri, ib. 1141/156) s. m. – Lat. masculus.