2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MASACRÁT, -Ă, masacrați, -te, adj. Măcelărit2, exterminat; ucis. ♦ Fig. (Despre lucrări, texte) Stricat, denaturat, deformat. – V. masacra.

MASACRÁT, -Ă, masacrați, -te, adj. Măcelărit2, exterminat; ucis. ♦ Fig. (Despre lucrări, texte) Stricat, denaturat, deformat. – V. masacra.

masacrat, ~ă a [At: ASACHI, E. D. 12 / Pl: ~ați, ~e / E: masacra] (D. ființe) Ucis în mod sălbatic și în masă Si: exterminat, măcelărit.

MASACRÁ, masacrez, vb. I. Tranz. A ucide cu sălbăticie și în masă oameni care nu se pot apăra; a măcelări, a extermina; p. gener. a ucide. ♦ Fig. A strica, a denatura, a descompleta o lucrare, un text etc. – Din fr. massacrer.

MASACRÁ, masacrez, vb. I. Tranz. A ucide cu sălbăticie și în masă oameni care nu se pot apăra; a măcelări, a extermina; p. gener. a ucide. ♦ Fig. A strica, a denatura, a descompleta o lucrare, un text etc. – Din fr. massacrer.

masacra vt [At: CALENDAR (1851), 37/17 / Pzi: ~rez / E: fr massacrer] 1 A ucide cu sălbăticie și în masă ființe care nu se pot apăra Si: a extermina, a măcelări 2 (Pgn) A ucide.

MASACRÁ, masacrez, vb. I. Tranz. A extermina în masă, a măcelări. Fig. (Cu privire la o lucrare, un text etc.) A descompleta, a strica.

MASACRÁ vb. I. tr. A omorî în masă, a măcelări. ♦ (Fig.) A denatura, a strica (o lucrare, un text etc.). [< fr. massacrer].

MASACRÁ vb. tr. 1. a ucide în masă, a măcelări. 2. (fig.) a denatura (un text ) (< fr. massacrer)

A MASACRÁ ~éz tranz. 1) A supune unui masacru; a nimici în masă; a măcelări. 2) fig. (lucrul) A aduce într-o stare dezastruoasă. 3) fig. (materiale, piese etc.) A strica involuntar în timpul executării, dând dovadă de neîndemânare și brutalitate. /<fr. massacrer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

masacrá (a ~) (-sa-cra) vb., ind. prez. 3 masacreáză

masacrá vb. (sil. -cra), ind. prez. 1 sg. masacréz, 3 sg. și pl. masacreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MASACRÁ vb. a decima, a distruge, a extermina, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stârpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ o populație.)

MASACRÁ vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.

masacra vb. v. ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA. UCIDE.

MASACRA vb. a distruge, a extermina, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (A ~ o populație.)


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MASACRAT, -Ă adj. Ucis în mod sălbatic și în masă; măcelărit, exterminat. Cf. ASAHI, D. 12, ARGHEZI, C. J. 158. – Pl.: masacrați, -te. – V. masacra.

MASACRA vb. I. T r a n z. A ucide cu sălbăticie și în masă (oameni care nu se pot apăra), a măcelări, a extermina; p. gener. a ucide. Acmad întorcîndu-să cu mare pradă fu. . . masacrat noaptea în cortul său. CALENDAR (1851), 37/17, cf. ARISTIA, PLUT., COSTINESCU, LM, BARCIANU, ALEXI, W. Se spune că diseară vor fi masacrați toți prizonierii. CAMIL PETRESCU, T. II, 411. A dat năvală și a masacrat peste o sută de mii de oameni, V. ROM. octombrie 1955, 133. ◊ Refl. pas. Destul se masacrează populația civilă. CAMILAR, N. I, 151. ◊ F i g. Orchestrul nostru. . . masacră frumoasa arie de la opera „Il Templario” de Otto Nicolai. FILIMON, O. II, 209. - Prez. ind.: masacrez. – Din fr. massacrer.

Intrare: masacrat
masacrat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • masacrat
  • masacratul
  • masacratu‑
  • masacra
  • masacrata
plural
  • masacrați
  • masacrații
  • masacrate
  • masacratele
genitiv-dativ singular
  • masacrat
  • masacratului
  • masacrate
  • masacratei
plural
  • masacrați
  • masacraților
  • masacrate
  • masacratelor
vocativ singular
plural
Intrare: masacra
  • silabație: ma-sa-cra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • masacra
  • masacrare
  • masacrat
  • masacratu‑
  • masacrând
  • masacrându‑
singular plural
  • masacrea
  • masacrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • masacrez
(să)
  • masacrez
  • masacram
  • masacrai
  • masacrasem
a II-a (tu)
  • masacrezi
(să)
  • masacrezi
  • masacrai
  • masacrași
  • masacraseși
a III-a (el, ea)
  • masacrea
(să)
  • masacreze
  • masacra
  • masacră
  • masacrase
plural I (noi)
  • masacrăm
(să)
  • masacrăm
  • masacram
  • masacrarăm
  • masacraserăm
  • masacrasem
a II-a (voi)
  • masacrați
(să)
  • masacrați
  • masacrați
  • masacrarăți
  • masacraserăți
  • masacraseți
a III-a (ei, ele)
  • masacrea
(să)
  • masacreze
  • masacrau
  • masacra
  • masacraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

masacrat

etimologie:

  • vezi masacra
    surse: DEX '98 DEX '09

masacra

etimologie: