maritim, ~ă a [At: MN (1836), 6 / A și: maritim / Pl: ~i, ~e / E: fr maritime] 1 Care se află la țărmul sau în apropierea mării Si: (nob) marineț. 2 De mare. 3 Al mării Vz marin. 4 Care se face sau se desfășoară pe mare. 5 Care crește sau trăiește în apropierea mării. 6 Care se referă la marină. 7 (Îs) Putere ~ Stat care posedă o flotă puternică.

MARITIM, -Ă, maritimi, -e, adj. Care este în legătură cu navigația pe mare, care ține de navigația pe mare. Flotă maritimă. Comerț maritim. ▭ Insula aceasta bogată, așezată într-o minunată poziție maritimă și militară, ajunsese odată cheia întregului arhipelag. BART, S. M. 47. ◊ Putere maritimă = stat care are o flotă puternică. Serviciu maritim = serviciu care are drept sarcină buna funcționare a navigației pe litoral. Cod maritim = totalitatea legilor privitoare la navigația pe mare. ◊ Accentuat și: maritim.

MARITIM, -Ă adj. Care aparține, care este în legătură cu navigația pe mare; care este lîngă mare. ◊ Putere maritimă = stat cu o flotă puternică. [Cf. fr. maritime, lat. maritimus].

MARITIM, -Ă adj. 1. care este lângă mare; de mare, al mării. 2. referitor la navigația pe mare, la marină. (< fr. maritime, lat. maritimus)

MARITIM ~ă (~i, ~e) 1) Care este în legătură cu marea; aflat pe malul mării. Port ~. 2) Care este influențat de mare; determinat de acțiunea mării. Climă ~ă. 3) Care se produce pe mare; realizat pe mare. Navigație ~ă. 4) Care ține de navigația pe mare. Drept ~. Forță ~ă. /<fr. maritime

maritim a. 1. situat aproape de mare: oraș maritim; 2. relativ la marină: legi maritime.

*marítim, -ă adj. (lat. maritimus, d. mare, mare). Care e la mare: Constanța e un oraș maritim. Care se face pe mare saŭ e în relațiune cu marea: navigațiunea, legislațiunea maritimă. – Fals -ím (după fr.).

maritim adj. m., pl. maritimi; f. maritimă, pl. maritime

maritim adj. m., pl. maritimi; f. maritimă, pl. maritime

maritim adj. m., pl. maritimi; f. sg. maritimă, pl. maritime

maritim.

MARELE DRUM MARITIM DE NORD, cale maritimă navigabilă care leagă oceanele Atlantic și Pacific, trecând prin mările mărginașe ale Oc. Înghețat. Primul care a realizat acest drum a fost N.A.E. Nordenskjöld (1878-1879) cu vasul „Vega”. După 1935, trecerea pe acest drum se face în mod regulat, datorită spărgătoarelor de gheață, unind partea europeană a Federației Ruse cu porturile Extremului Orient. Se mai numește și Pasajul de Nord-Est.

MARITIMI, Alpii ~, lanț muntos în Franța și Italia, alcătuit din granite (masivul Mercantour) și fliș. Alt. max.: 3.297 m alt. (vf. Argentera). Vegetație de gariga și maquis. Pe culmi sunt ghețari și zăpezi veșnice.

ORGANIZAȚIA MARITIMĂ INTERNAȚIONALĂ (O.M.I.; în engl.: International Maritime Organization – I.M.O.), agenție specializată guvernamentală în cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Londra (Marea Britanie), creată în 1948 (își începe activitatea în ian. 1959) în scopul facilitării cooperării în domeniul navigației maritime internaționale, asigurării securității maritime, prevenirii poluării mărilor și oceanelor și al elaborării convențiilor internaționale privind navigația maritimă. Până la 22 mai 1982 s-a numit Organizația Interguvernamentală Consultativă pentru Navigație Maritimă (în engl.: Intergovernmental Consultative Organization – I.M.C.O.). O.M.I. are 158 membri (2002), printre care și România (din 20 mart. 1965).

Armeria maritima (Mill.) Willd. Specie ce înflorește vara-toamna. Flori (corolă cilindrică, limbul cu 5 diviziuni ovate, numeroase, mici, roz pînă la roșii-carmin-lucitoare) dispuse în capitule terminale, sferice, însoțite de cîteva serii de solzi, pe tulpini drepte, rigide. Frunze mari, liniar-ierboase, verzi- cenușii, cu cel mult o nervură, persistente. Plantă perenă, cca 15 cm înălțime.

Crambe maritima L. Specie care înflorește în mai-iun. Flori albe cu petale obovate, scurt-unghiulate. Tulpini (cca 0,85 m înălțime) glabre, erecte, ramificate. Frunze ondulate foarte mari, verzi-albăstrui, cărnos-pieloase, cele tulpinale lanceolate sau liniare, cele bazilare subrotunde, pețiolate, penate, dentate. Rizom gros, ramificat, cu lăstari subterani.

Lobularia maritima (L.) Desv. (syn. Alyssum maritimum Lam.). Specie care înflorește vara-toamna. Flori mici, albe, parfumate, așezate în ciorchine. Frunze mici, liniar-lanceolate. Plantă anuală, 15-55 cm înălțime, pe sol sau erectă, simplu-păroasă sau cu peri bifurcați.

Malcolmia maritima (L.) R. Br. (syn. Cheiranthus maritimus L.). Specie ce înflorește vara- toamna. Flori parfumate, mici, roșii, mai tîrziu lila, cu dungi mari, închise. Frunze invers-ovate, oblonge. Anuală, neramificată sau ramificată, pubescentă, 25-35 cm înălțime.

Matricaria maritima L. [syn. M. inodora L.; Chrysanthemum inodorum L.; C. maritimum (L.) Pers.]. Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori (cele centrale tubuloase, galbene, cele marginale ligulate, albe) în capitule lung-pedunculate, solitare, terminale, foliolele involucrului oblonge cu vîrf bont, așezate imbricat, în mai multe rînduri. Fructele, achene nearipate. Frunze glabre, puțin cărnoase, de cîteva ori palmat-sectate, cu foliolele liniare. Tulpină (35-55 cm înălțime) dreaptă, ramificată în treimea superioară, glabră, verde-întunecat.

Urginea maritima (L.) Bak. (syn. Scilla maritima L.; U. scilla Steinh.). Specie care înflorește vara. Flori albicioase cu striațiuni roșii sau verzi-purpurii, 50-100, așezate în racem lung, terminal, pe un peduncul pînă la 1 m înălțime. Frunze mari, rigide, lanceolate, gri-verzi, ascuțite, glabre. Bulb cărnos, ovat-rotund, cca 20-25 diametru.

Zaluzianskya maritima Walp. Specie cu flori (corolă în interior albicioasă, în exterior maro- purpur, de 5 ori crestată pe margini) parfumate, în spice lungi, dense. Frunze (pînă la 8 cm lungime) îngust-eliptic-lanceolate, cele radicale scurt-pețiolate, cele caulinare sesile.

MARITIM adj. marin, (înv.) marineț. (Cale ~.)

maritim, -ă adj. (mar.) marin, <înv.> marineț.

MARITIM adj. (înv.) marineț. (Cale ~.)

MARÍTIM, -Ă adj. 1. Care se află la țărmul mării sau în apropierea mării; de mare, al mării. V. m a r i n. Sevastopolis, politie maritimă. GUSTI, G. V. 59/14. Țerile maritime (de lîngă mare). BARASCH, I. N. 206/2, cf. STAMATI, D., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. Pe cînd țărmurile netede sînt cu adevărat opera mărei și pe drept pot purta numele de țărmuri maritime, la cele de compensație din contra, forma e încă amestecată. MEHEDINȚI, G. F. 147. ♦ Care se face sau se desfășoară pe mare. Război maritim. MN (1836), 6. De la această tristă dată negoțul maritim al moldovenilor urma să se stînjenească pentru veacuri întregi. N. A. BOGDAN, C. M. 11, cf. ȘĂINEANU, D. U. ♦ Care crește sau trăiește în apropierea mării. Întunecații pini maritimi apar alături de tăcuta mînăstire a insulei. VIANU, P. 160. Păsări acvatice și maritime. LINȚIA, P. II, 133. 2. Care se referă la marină. Cf. ARISTIA, PLUT., COSTINESCU, LM, ȘĂINEANU, D. U. Insula aceasta bogată, așezată într-o minunată poziție maritimă și militară, ajunsese odată cheia întregului arhipelag. BART, S. M. 47. Atena. . . avea o mare supremație maritimă asupra cetăților și statelor aliaților. V. ROM. septembrie 1954, 213. Putere maritimă = stat care posedă o flotă puternică. Cf. ROM. LIT. 279²/6, COSTINESCU, LM. – Accentuat și: (după fr.) maritim. BARCIANU, V., LM. – Pl.: maritimi, -e. – Din fr. maritime.