3 intrări

52 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARINÁRE, marinări, s. f. Faptul de a marina.V. marina.

MARINÁRE, marinări, s. f. Faptul de a marina.V. marina.

marinare sf [At: POLIZU / Pl: ~nări / E: marina3] Preparare pentru consum imediat sau pentru conservare a cărnii, peștelui etc. prin lăsare într-un sos condimentat care conține ulei, oțet și zahăr.

MARINÁRE s.f. Acțiunea de a marina și rezultatul ei; conservare; preparare, condimentare. [< marina].

MARINÁ, marinez, vb. I. Tranz. A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consum imediat sau pentru conservare). – Din fr. mariner, germ. marinieren.

MARINÁ, marinez, vb. I. Tranz. A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consum imediat sau pentru conservare). – Din fr. mariner, germ. marinieren.

MARINÁR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca acela purtat de marinari la uniformă). – Marină + suf. -ar. Cf. fr. marinier, germ. Mariner.

marina2 vt [At: LEXIC REG. 104 / V: ~ni / Pzi: (pbl) ~nesc / E: cf marina1] (Plu; c. i. bușteni) A roti o dată pe grosime.

marina3 vt [At: POLIZU / Pzi: ~nez / E: fr mariner, ger marinieren] (C. i. pește, came etc.) A prepara pentru consum imediat sau pentru coservare, prin lăsare într-un sos condimentat, care conține ulei, oțet și zahăr.

marina1 [At: SADOVEANU, O. A. II, 208 / E: nct] (Plu) 1 i Termen prin care se dă comanda ca bușteanul să fie rotit o dată pe grosimea lui, cu ajutorul țapinelor. 2 av (D. bușteni; îcs) A da ~ A da de-a rostogolul, răsucind pe loc.

marinar [At: AR (1829), 6Vl6 / V: (pop) măr~, (înv) ~ner, măriner, (Ban; Trs) ~năr, mărinăr / Pl: ~i / E: marină + -ar] 1 sm Persoană care se îndeletnicește în mod obișnuit cu navigația Vz navigator, corăbier. 2 sm Persoană care face parte din echipajul unei nave Vz matelot. 3 sm (Spc) Ostaș care își face serviciul militar la marină Vz matroz. 4 sm (La jocul de cărți; gmț; îe) ~ii pe covertă Îndemn pentru ca jucătorii să depună miza. 5 sm (Reg) Barcagiu. 6 a (Nob) Marinăresc.

MARINÁR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca cel purtat de marinari la uniformă). – Marină + suf. -ar. Cf. fr. marinier, germ. Mariner.

MARINÁ, marinez, vb. I. Tranz. A prepara (carne, pește etc.) cu un sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diverse condimente (uneori în vederea conservării).

MARINÁR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matroz. Doream de ani de zile... să stau de vorbă cu copiii și marinarii Volgii. SAHIA, U.R.S.S. 19. Ofițerii vaporului dau ordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întîmplare. BOLINTINEANU, O. 270 Acele minuni ce le spune Sinbad marinarul în cele o mie și una de nopți. NEGRUZZI, S. I 205. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate, obișnuit la uniformele marinarilor. ◊ (Adjectival, învechit) Nu vor să mai intre în slujbă marinară. NEGRUZZI, S. II 182.

MARINÁ vb. I. tr. A conserva, a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. [Cf. fr. mariner, it. marinare].

MARINÁR s.m. Membru al echipajului unei nave; matelot. [< marină + -ar, cf. it. marinario, ngr. marinaris].

MARINÁ vb. tr. a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. (< fr. mariner, germ. marinieren)

arată toate definițiile

Intrare: marinare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marinare
  • marinarea
plural
  • marinări
  • marinările
genitiv-dativ singular
  • marinări
  • marinării
plural
  • marinări
  • marinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: marina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marina
  • marinare
  • marinat
  • marinatu‑
  • marinând
  • marinându‑
singular plural
  • marinea
  • marinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • marinez
(să)
  • marinez
  • marinam
  • marinai
  • marinasem
a II-a (tu)
  • marinezi
(să)
  • marinezi
  • marinai
  • marinași
  • marinaseși
a III-a (el, ea)
  • marinea
(să)
  • marineze
  • marina
  • marină
  • marinase
plural I (noi)
  • marinăm
(să)
  • marinăm
  • marinam
  • marinarăm
  • marinaserăm
  • marinasem
a II-a (voi)
  • marinați
(să)
  • marinați
  • marinați
  • marinarăți
  • marinaserăți
  • marinaseți
a III-a (ei, ele)
  • marinea
(să)
  • marineze
  • marinau
  • marina
  • marinaseră
Intrare: marinar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marinar
  • marinarul
  • marinaru‑
plural
  • marinari
  • marinarii
genitiv-dativ singular
  • marinar
  • marinarului
plural
  • marinari
  • marinarilor
vocativ singular
  • marinarule
  • marinare
plural
  • marinarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marinare

etimologie:

  • vezi marina
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

marina

  • 1. A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consum imediat sau pentru conservare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

marinar

  • 1. Persoană care face parte din echipajul unei nave.
    exemple
    • Doream de ani de zile... să stau de vorbă cu copiii și marinarii Volgii. SAHIA, U.R.S.S. 19.
      surse: DLRLC
    • Ofițerii vaporului dau ordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întîmplare. BOLINTINEANU, O. 270.
      surse: DLRLC
    • Acele minuni ce le spune Sinbad marinarul în cele o mie și una de nopți. NEGRUZZI, S. I 205.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival învechit Nu vor să mai intre în slujbă marinară. NEGRUZZI, S. II 182.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca acela purtat de marinari la uniformă).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00

etimologie: