3 intrări

65 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARINARE, marinări, s. f. Faptul de a marina.V. marina.

MARINARE, marinări, s. f. Faptul de a marina.V. marina.

marinare sf [At: POLIZU / Pl: ~nări / E: marina3] Preparare pentru consum imediat sau pentru conservare a cărnii, peștelui etc. prin lăsare într-un sos condimentat care conține ulei, oțet și zahăr.

MARINARE s.f. Acțiunea de a marina și rezultatul ei; conservare; preparare, condimentare. [< marina].

MARINA, marinez, vb. I. Tranz. A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consum imediat sau pentru conservare). – Din fr. mariner, germ. marinieren.

MARINA, marinez, vb. I. Tranz. A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consum imediat sau pentru conservare). – Din fr. mariner, germ. marinieren.

MARINAR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca acela purtat de marinari la uniformă). – Marină + suf. -ar. Cf. fr. marinier, germ. Mariner.

marina3 vt [At: POLIZU / Pzi: ~nez / E: fr mariner, ger marinieren] (C. i. pește, came etc.) A prepara pentru consum imediat sau pentru coservare, prin lăsare într-un sos condimentat, care conține ulei, oțet și zahăr.

marina2 vt [At: LEXIC REG. 104 / V: ~ni / Pzi: (pbl) ~nesc / E: cf marina1] (Plu; c. i. bușteni) A roti o dată pe grosime.

marina1 [At: SADOVEANU, O. A. II, 208 / E: nct] (Plu) 1 i Termen prin care se dă comanda ca bușteanul să fie rotit o dată pe grosimea lui, cu ajutorul țapinelor. 2 av (D. bușteni; îcs) A da ~ A da de-a rostogolul, răsucind pe loc.

marinar [At: AR (1829), 6Vl6 / V: (pop) măr~, (înv) ~ner, măriner, (Ban; Trs) ~năr, mărinăr / Pl: ~i / E: marină + -ar] 1 sm Persoană care se îndeletnicește în mod obișnuit cu navigația Vz navigator, corăbier. 2 sm Persoană care face parte din echipajul unei nave Vz matelot. 3 sm (Spc) Ostaș care își face serviciul militar la marină Vz matroz. 4 sm (La jocul de cărți; gmț; îe) ~ii pe covertă Îndemn pentru ca jucătorii să depună miza. 5 sm (Reg) Barcagiu. 6 a (Nob) Marinăresc.

marinesc, ~ească a [At: GORJAN, H. II, 6/35 / Pl: ~ești / E: marin + -esc] (Nob) Marin (5).

MARINAR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matelot, matroz. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca cel purtat de marinari la uniformă). – Marină + suf. -ar. Cf. fr. marinier, germ. Mariner.

MARINA, marinez, vb. I. Tranz. A prepara (carne, pește etc.) cu un sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diverse condimente (uneori în vederea conservării).

MARINAR, marinari, s. m. Persoană care face parte din echipajul unei nave; matroz. Doream de ani de zile... să stau de vorbă cu copiii și marinarii Volgii. SAHIA, U.R.S.S. 19. Ofițerii vaporului dau ordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întîmplare. BOLINTINEANU, O. 270 Acele minuni ce le spune Sinbad marinarul în cele o mie și una de nopți. NEGRUZZI, S. I 205. ◊ Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate, obișnuit la uniformele marinarilor. ◊ (Adjectival, învechit) Nu vor să mai intre în slujbă marinară. NEGRUZZI, S. II 182.

MARINA vb. I. tr. A conserva, a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. [Cf. fr. mariner, it. marinare].

MARINAR s.m. Membru al echipajului unei nave; matelot. [< marină + -ar, cf. it. marinario, ngr. marinaris].

MARINA vb. tr. a prepara (pește, carne) în sos făcut din untdelemn, bulion, oțet și diferite condimente. (< fr. mariner, germ. marinieren)

MARINAR s. m.. membru al echipajului unei nave; matelot. ♦ guler ~ = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate. (marină + -ar)

femeie-marinar s. f. Femeie care a îmbrățișat meseria de marinar ◊ „Am avut în schimb plăcerea de a o cunoaște pe unica femeie-marinar din flota fluvială și, probabil, și din cea maritimă românească; este vorba despre A.ț. A. a demonstrat de vreo șase ani, de când este marinar (sau... marinăriță), că este posibil accesul femeii și în această meserie prin tradiție masculină.” Sc. 19 XII 79 p. 1; v. și femeie-aviator (1972) (din femeie + marinar)

marinar-pescar s. m. Marinar specializat în pescuit ◊ „Ne cere grabnică asistență medicală pentru un marinar-pescar care a suferit un accident grav.” Sc. 11 XII 65 p. 1 (din marinar + pescar)

A MARINA ~ez tranz. (alimente) A prepara cu un sos special condimentat (pentru a da un gust bun sau pentru a conserva). /<fr. mariner, germ. marinieren

MARINAR ~i m. 1) Persoană care face parte din echipajul unei nave maritime; matelot. 2) Persoană care își face serviciul militar la marină. /marină + suf. ~ar

Marina (Sfânta) f. sărbătoare băbească ce cade în mijlocul Circovilor de vară (17 Iulie), zi rea pentru boale: la Marina țăranii împart pelin și puici. V. Circovii.

marinar m. cel ce trăiește pe mare, matelot.

*marinár m. (d. marină; it. marinaro, marinajo; fr. marin [corăbier de mare] și marinier [corăbier de fluviŭ]; ngr. marináris). Corăbier, om care trăĭește pe corabie (harcă, bastiment, vapor) și o mînă fie ca căpitan orĭ pilot, fie ca simplu matelot. – Pop. -ner.

marinésc (mă) v. refl. (d. Circoviĭ Mariniĭ. V. Circovĭ). Bucov. Mi se apleacă, mi se strică stomahu (fiind-c’am lucrat la Circoviĭ Mariniĭ, după cum crede poporu).

*marinéz v. tr. (fr. mariner, d. marin, marin; it. marinare). Pun în sos cu oțet, vorbind de peștele prăjit: pește marinat. V. murez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

marinare s. f., g.-d. art. marinării; pl. marinări

!marinare s. f., g.-d. art. marinării; pl. marinări

marinare s. f., g.-d. art. marinării

marina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. marinez, 3 marinea; conj. prez. 1 sg. să marinez, 3 să marineze

marina (a ~) vb., ind. prez. 3 marinea

marina vb., ind. prez. 1 sg. marinez, 3 sg. și pl. marinea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MARINAR s. 1. matelot, matroz, (înv.) marinier, vaporean. (~ pe o corabie.) 2. v. navigator.

MARINAR s. 1. matelot, matroz, (înv.) marinier, vaporean. (~ pe o corabie.) 2. navigator, (înv.) înotător. (Un ~ încercat.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MARINÁ vb. I. În gastronomie, a introduce un aliment într-o marinadă pentru a se frăgezi și a se impregna de aromă înainte de a fi gătit sau pentru a fi conservat. – V. marinadă.

tromba marina (cuv. it.; germ. Marientrompete, Nonnengeige, Trumscheit; engl. marintrumpet), instrument cordofon cu arcuș* din sec. 14-16, constând dintr-o cutie de rezonanță alungită care se subția la spre capăt. Între cordar* și jgheabul capului erau întinse una, mai rar două coarde, sprijinite pe un căluș*. În interiorul instr. (lung. de aprox. 1 1/2 m) erau aplicate coarde de rezonanță (v. coarde simpatice) pentru amplificarea sunetului puternic, pătrunzător (utilizat și de marinari pentru semnalizare). T. se acționa fiind așezată pe sol, în poziție verticală.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MARINÁRE (< marina) s. f. Procedeu de preparare a cărnii, a peștelui, a legumelor și a unor fructe în scopul conservării lor, bazat pe acțiunea acidului acetic, singur sau asociat cu sare de bucătărie; uneori se mai adaugă diferite condimente, sos de tomate, zahăr etc.

Iustinian Marina (1901-1977), patriarh al Bis. Ortodoxe Române, n. în satul Suiești, jud., Vâlcea, director al Seminarului din R.-Vâlcea și preot la bis. Sf. Gheorghe. Rămas văduv, a intrat în monahism și numit arhiereu-vicar și apoi mitropolit al Moldovei și Sucevei până în 1948, când a fost ales Patriarh. În timpul său s-a reîntregit Bis. Ortodoxă Română (1948) și au fost canonizați sfinții români (1955). A avut o remarcabilă activitate administrativ-gospodărească și culturală. Opr. pr.: Apostolat social (11 vol.). Este înmormântat la Bis. Radu-Vodă din București.

IUSTINIAN MARINA (Ioan, numele la botez) (1901-1977, n. Suești, jud. Vâlcea), al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977). Preot de mir; devenit văduv, s-a călugărit (1945); a urcat în treapta arhieriei, fiind episcop-vicar (cu titlul Vasluianul) la Iași și, pentru scurt timp, mitropolit al Moldovei. La 6 iun. 1948 a fost ales patriarh, conducând biserica în epoca cea mai agresivă a ateismului comunist. J. a arătat o grijă deosebită atât mănăstirilor, cât și preoților de mir, învățământului teologic, restaurării lăcașurilor-monumente istorice, precum și a cărții și presei bisericești. În timpul păstoririi sale s-a reeditat „Biblia” (1968, 1975) și „Noul Testament” (1951). Publicistica și predicile sale au fost adunate în 12 vol., intitulate „Apostolat social”. În redacția și administrația patriarhală și-au găsit adăpostul o serie de intelectuali de marcă, marginalizați de regimul comunist.

MARINI, Marino (1901-1980), sculptor italian. restrânsă tematic, creația sa (Dansatoare, jongleuri, cavaleri), străbătută de un intens dramatism, este inspirată de arta statuară clasică: forme simplificate, tratare frustă a suprafețelor. Portrete.

Blechnum penna-marina (Poir.) Kuhn. Specie cu rizom tîrîtor, formează covoare. Frunze lung-pețiolate cu frondele mai scurte și mai late.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

marinar, marinari s. m. avorton; fetus avortat.

marinarii pe covertă! expr. (cart.) banii pe masă!

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARINÁRE s. f. Faptul de a m a r i n a3. Cf. POLIZU. - V. marina3.

MARÍNA1 interj. (Plutărit) Termen prin care se dă comanda ca bușteanul să fie rotit o dată pe grosimea lui, cu ajutorul țapinelor. Trunchiul trebuia sucit în lungul axei longitudinale: asta se numește „volta” / Tras într-o parte de la capăt: „marina” ! SADOVEANU, O. A. II, 208, cf. ARVINTE, TERM. 155, LEXIC REG. 104. (Adverbial, construit cu verbul „a da”) De-a rostogolul (răsucind bușteanul pe loc). A da un lemn marina. ARVINTE, TERM. 155. - Etimologia necunoscută.

MARINA2 vb. I. T r a n z. (Plutărit, complementul indică bușteni) A roti o dată pe grosime. LEXIC REG. 104. - Prez. ind.: ? – Și: marini vb. IV. LEXIC REG. 104. – Cf. marina1.

MARINA3 vb. I. Tranz. (Complementul indică pește, carne etc.) A prepara cu un sos condimentat pentru consum imediat sau pentru conservare. Cf. POLIZU, LM, BARCIANU, ALEXI, W. Pește prăjit în untdelemn și marinat în oțet cu mirodenii. ANTIPA, P. 712. - Prez. ind.: marinez. – Din germ. marinieren, fr. mariner.

MARINAR s. m. Persoană care se îndeletnicește în mod obișnuit cu navigația (v. n a v i g a t o r, c o r ă b i e r) sau care face parte din echipajul unei nave (v. m a t e l o t); s p e c. ostaș care își face serviciul militar la marină (v. m a t r o z). Să încărcasă și pistoalile, spre a se pune în lucrare hotârîrea desperată a vitejilor noștri marineri. AR (1829), 61/16. Iroica hotărîre a ofițărilor și marinerilor. ib. 61/29. Viteji marinari,. CR (1829), 2481/31. Mărinarii sau corăbierii, rădicînd anghira, au întins vîntrele. DRĂGHICI, R. 7/7. Marinerul, după ce îi luă pe toți în corabie din caic. . . învîntă corabia. GORJAN, H. II, 7/24. Acele minuni ce le spune Sinbad marinarul în cele o mie și una de nopți. NEGRUZZI, S. I, 205. Ofițerii vaporului dau ordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întîmplare. BOLINTINEANU, O. 270. Leon Negruzzi, înalt la statură, lat la față și la piept, cu umbletul balansat ca al marinarilor. MAIORESCU, CR. II, 333. Doream de ani de zile. . . să stau de vorbă cu copiii și marinarii Volgii. SAHIA, U.R.S.S, 19, cf. NOM. PROF. 64. Locuitorii. . . aveau faima celor mai iscusiți marinari ai lumii elenice. BART, S. M. 47. Îl atrăgeau cîrciumile portului și șantanele, în care năvăleau, puși pe chefuit și pe harțag, marinarii de pe vasele străine. STANCU, R. A. III, 167. Am și plănuit cu el să ne facem amîndoi marinari. DEMETRIUS, A. 179.* Expr. (Cu valoare de imperativ) Marinarii pe covertă, se spune la jocul de cărți sau de table, ca îndemn glumeț pentru ca jucătorii să depună miza. Te fac o tablă, pînă vine franțuzul! – Te joc la cît vrei, dar marinarii pe covertă. BUL. FIL. V, 261. ♦ (Regional) Barcagiu. ALR SN III h 843. ♦ (Adjectival, neobișnuit) Marinăresc. Nu vor să mai intre în slujbă marinară. NEGRUZZI, S. II, 182. - Pl.: marinari. – Și: (popular) mărinár (ALR SN III h 843), (învechit) marinér, mărinér, (prin Ban., Transilv.) marínăr (ALR SN III 843), mărinăr (ib.) s. m. – Marină + suf. -ar, după modelul fr. marinier.Marinăr, mărinăr < germ. Mariner.

Intrare: marinare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marinare
  • marinarea
plural
  • marinări
  • marinările
genitiv-dativ singular
  • marinări
  • marinării
plural
  • marinări
  • marinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: marina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marina
  • marinare
  • marinat
  • marinatu‑
  • marinând
  • marinându‑
singular plural
  • marinea
  • marinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • marinez
(să)
  • marinez
  • marinam
  • marinai
  • marinasem
a II-a (tu)
  • marinezi
(să)
  • marinezi
  • marinai
  • marinași
  • marinaseși
a III-a (el, ea)
  • marinea
(să)
  • marineze
  • marina
  • marină
  • marinase
plural I (noi)
  • marinăm
(să)
  • marinăm
  • marinam
  • marinarăm
  • marinaserăm
  • marinasem
a II-a (voi)
  • marinați
(să)
  • marinați
  • marinați
  • marinarăți
  • marinaserăți
  • marinaseți
a III-a (ei, ele)
  • marinea
(să)
  • marineze
  • marinau
  • marina
  • marinaseră
marini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: marinar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marinar
  • marinarul
  • marinaru‑
plural
  • marinari
  • marinarii
genitiv-dativ singular
  • marinar
  • marinarului
plural
  • marinari
  • marinarilor
vocativ singular
  • marinarule
  • marinare
plural
  • marinarilor
marinăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
măriner
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mărinăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mărinar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marinare, marinărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi marina DEX '09 DEX '98 DN

marina, marinezverb

  • 1. A prepara pește, carne etc. cu un sos făcut din untdelemn, bulion, lămâie sau oțet și diverse condimente (pentru consum imediat sau pentru conservare). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

marinar, marinarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care face parte din echipajul unei nave. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Doream de ani de zile... să stau de vorbă cu copiii și marinarii Volgii. SAHIA, U.R.S.S. 19. DLRLC
    • format_quote Ofițerii vaporului dau ordine marinarilor spre a se prepara pentru orice întîmplare. BOLINTINEANU, O. 270. DLRLC
    • format_quote Acele minuni ce le spune Sinbad marinarul în cele o mie și una de nopți. NEGRUZZI, S. I 205. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival învechit Nu vor să mai intre în slujbă marinară. NEGRUZZI, S. II 182. DLRLC
    • 1.1. Guler marinar = guler mare, dreptunghiular, lăsat pe spate (ca acela purtat de marinari la uniformă). DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.