opțiuni
  • info
10 definiții pentru înotător (s.m.)

Explicative DEX

ÎNOTĂTOR, -OARE, înotători, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care înoată, care știe să înoate. ♦ Sportiv care practică înotul. 2. S. f. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate; aripă. – Înota + suf. -ător.

înotător, ~oare [At: CORESI, EV. 376/2 / S și: (nrc) înno~ / Pl: ~i, ~oare / E: înota + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană, ființă) care înoată. 3 smf (Înv) Navigator. 4 sfp (Om) Ordin al păsărilor care înoată. 5 sf Pasăre din ordinul înotătoarelor. 6 sf Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate. 7 sf (Bot; reg) Broscariță.

ÎNOTĂTOR, -OARE, înotători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care înoată, care știe să înoate. 2. S. f. Aripioară a peștelui sau a altor animale acvatice, care servește ca organ de propulsie și de stabilitate; aripă. – Înota + suf. -ător.

ÎNOTĂTOR, -OARE, înotători, -oare, adj. Care știe să înoate, care înoată. Reptile înotătoare. ♦ (Substantivat) Persoană care practică înotul. A intrat sub corabie și înotătorii n-au mai putut-o găsi. SADOVEANU, F. J. 255. Vezi, fii cu băgare de seamă, înatătorule. Nu cumva să aud că ai fost iar la adînc. SEBASTIAN, T. 51. Un înotător de forță – premiul întîi la băi de mare la Constanța. BRĂESCU, V. A. 21.

ÎNOTĂTOR2 ~i m. și f. Persoană care practică înotul. /a înota + suf. ~ător

Ortografice DOOM

înotător adj. m., s. m., pl. înotători; adj. f., s. f. sg. și pl. înotătoare

înotător adj. m., s. m., pl. înotători; adj. f., s. f. sg. și pl. înotătoare

înotător adj. m., s. m., pl. înotători; (ființă, aripioară) f. sg. și pl. înotătoare

Sinonime

ÎNOTĂTOR s. v. marinar, navigator.

înotător s. v. MARINAR. NAVIGATOR.

Intrare: înotător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înotător
  • ‑notător
  • înotătorul
  • înotătoru‑
  • ‑notătorul
  • ‑notătoru‑
plural
  • înotători
  • ‑notători
  • înotătorii
  • ‑notătorii
genitiv-dativ singular
  • înotător
  • ‑notător
  • înotătorului
  • ‑notătorului
plural
  • înotători
  • ‑notători
  • înotătorilor
  • ‑notătorilor
vocativ singular
  • înotătorule
  • ‑notătorule
plural
  • înotătorilor
  • ‑notătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înotător, înotătorisubstantiv masculin
înotătoare, înotătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană, ființă care înoată, care știe să înoate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A intrat sub corabie și înotătorii n-au mai putut-o găsi. SADOVEANU, F. J. 255. DLRLC
    • format_quote Vezi, fii cu băgare de seamă, înotătorule. Nu cumva să aud că ai fost iar la adînc. SEBASTIAN, T. 51. DLRLC
    • format_quote Un înotător de forță – premiul întîi la băi de mare la Constanța. BRĂESCU, V. A. 21. DLRLC
    • 1.1. Sportiv(ă) care practică înotul. DEX '09
etimologie:
  • Înota + -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „înotător” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3