12 definiții pentru margraf marcgraf


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

margraf sm [At: NEGULICI / V: rcg~, ~av / Pl: ~i / E: ger Markgraf, fr margrave] 1 Titlu purtat în Evul Mediu de unii principi germani ale căror principate erau sau fuseseră cândva mărci4 . 2 Persoană cu titlu de margraf (1).

MARGRÁF, margrafi, s. m. Titlu purtat în Evul Mediu de unii principi germani, ale căror principate erau (sau fuseseră cândva) mărci3; persoană care avea acest titlu. [Var.: marcgráf s. m.] – Din germ. Markgraf, fr. margrave.[1]

  1. După alte surse, și: margrav. LauraGellner

MARGRÁF, margrafi, s. m. Titlu purtat în evul mediu de unii principi germani, ale căror principate erau (sau fuseseră cândva) mărci3; persoană care avea acest titlu. [Var.: marcgráf s. m.] – Din germ. Markgraf, fr. margrave.

MARGRÁF, margrafi, s. m. Titlu purtat în orînduirea feudală de unii demnitari sau nobili feudali germani, ale căror țări erau (sau fuseseră cîndva) mărci3. Prințișorii și margrafii nemțești... voiră să țină și ei haite luxoase de vînătoare. ODOBESCU, S. III 142. – Variantă: marcgráf (CONTEMPORANUL, II 247) s. m.

MARGRÁF s.m. Titlu dat principilor feudali germani care conduceau o marcă3; persoană care avea acest titlu. [Var. margrav s.m. / < germ. Markgraf, cf. fr. margrave].

MARGRÁF s. m. principe feudal german care conducea o marcă4. (< germ. Markgraf, fr. margrave)

MARCGRÁF s. m. v. margraf.

MARCGRÁF s. m. v. margraf.

MARCGRÁF s. m. v. margraf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

margráf (persoană) s. m., pl. margráfi

margráf s. m., pl. margráfi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARGRÁF s. marchiz, (înv.) marchion. (L-a înnobilat ~.)

MARGRAF s. marchiz, (înv.) marchion. (L-a înnobilat ~.)

Intrare: margraf
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • margraf
  • margraful
  • margrafu‑
plural
  • margrafi
  • margrafii
genitiv-dativ singular
  • margraf
  • margrafului
plural
  • margrafi
  • margrafilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcgraf
  • marcgraful
  • marcgrafu‑
plural
  • marcgrafi
  • marcgrafii
genitiv-dativ singular
  • marcgraf
  • marcgrafului
plural
  • marcgrafi
  • marcgrafilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)