6 intrări
38 de definiții
din care- explicative DEX (18)
- ortografice DOOM (10)
- etimologice (1)
- enciclopedice (2)
- sinonime (2)
- expresii (1)
- tezaur (4)
Explicative DEX
MĂRGĂRI, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv).
MĂRGĂRI, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MĂRGĂRINT s. m. v. mărgărit1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂRGĂRINT s. m. v. mărgărit1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MĂRGĂRIT1, (1) mărgărite, s. n., (2) s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Mărgăritar (1). 2. S. m. Lăcrămioară. [Var.: (2) mărgărint s. m.] – Din ngr. margharítis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂRGĂRIT2, -Ă, mărgăriți, -te, adj. (Pop.; despre pomi) Înflorit. – V. mărgări.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂRGĂRIT2, -Ă, mărgăriți, -te, adj. (Pop.; despre pomi) Înflorit. – V. mărgări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
mărgălit sn vz mărgărit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărgări vi [At: TEODORESCU, P. P. 80 / Pzi: ~resc / E: drr mărgărit] (Pop; d. copaci, de obicei în colinde) A se împodobi cu flori ca de mărgăritar (8).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărgărint sn vz mărgărit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărgărit [At: (a. 1641) BV I, 115 / V: (pop) ~int, (reg) ~ălit / Pl: ~e, ~uri / E: gr μαργαρίτης cf lat margaritum] 1 sn (Îvp) Perlă folosită ca podoabă. 2 a (Îla) De ~ Încrustat cu perle. 3 sn (Fig) Lucru de mare valoare, prețios. 4 sn (Bot; pop) Lăcrămioare (Convallaria majalis). 5 a (Pop; d. copaci) Împodobit cu flori ca de mărgăritar (8). 6 sn (Bot; reg) Vâsc-de-stejar (Loranthus europaeus). 7 sn (Ent; Mun) Buburuză (Coccinella septempunctata).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGĂRIT1, (1) mărgărite, s. n., (2) s. m. 1. S. n. Mărgăritar (1). 2. S. m. Lăcrimioară. [Var.: (2) mărgărint s. m.] – Din ngr. margharítis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MĂRGĂRI, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Popular, în urări) A prospera, a înflori. Vrei să te sorcovăiesc? Să înflorești, să mărgărești! DELAVRANCEA, S. 187. Să-nfloriți, Să mărgăriți, Ca un măr, Ca un păr. TEODORESCU, P. P. 159.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGĂRINT s. n. v. mărgărit1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGĂRIT2, -Ă, mărgăriți, -te, adj. (Popular, despre pomi) împodobit cu flori; înflorit. Născut-au, crescut-au, Doi meri împletiți, De vară-nfloriți Cu flori mărgăriți, Cu flori de arginți. TEODORESCU, P. P. 80.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGĂRIT1, mărgărite, s. n. 1. Mărgăritar (1). «înșir-te mărgărite» este titlul unui basm popular. 2. (Și în forma mărgărint) Nume dat la două plante: a) mărgăritar (3); b) lăcrimioară. Rîd în grămadă: flori de nalbă și albe flori de mărgărint. ANGHEL, P. 11. Mărgărit de toți iubit, Cu floarea albă, focoasă. ȘEZ. VII 22. – Variantă: mărgărint s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGĂRINT s. n. v. mărgărit1.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
MĂRGĂRIT1 ~e n. 1) Formație dură și strălucitoare, de cele mai multe ori sferică, extrasă din scoicile unor moluște și folosită la confecționarea bijuteriilor; mărgăritar; perlă. 2) Obiect de valoare foarte mare; mărgăritar. /<ngr. margharitis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRGĂRIT2 ~ți m. Plantă erbacee perenă, cu frunze mari, alungite, cu flori mici, albe, în formă de clopoței și cu miros foarte plăcut; mărgăritar; lăcrimioară. /<ngr. margharítis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărgărint n. (poetic) mărgăritar: ca un strat de mărgărint AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărgărít n., pl. urĭ (ngr. margaritis, vgr. -ites, d. pers. mervârîd, de unde și turc. mervarid și arm. markarid; lat. margaritum și -ita, it. margarita și margherita, fr. marguerite; bg. sîrb. margarit. V. mărgea, mărgean). Mărgăritar din scoĭcă (Vechĭ). S. m. Mărgăritar (plantă). – Și mărgărint (după argint).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
margarit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgăresc, 3 pl. mărgărește, imperf. 1 mărgăream; conj. prez. 1 sg. să mărgăresc, 3 să mărgărească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărgărit1 (floare) (înv., pop.) s. m.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+mărgărit2 (perlă) (înv., pop.) s. n., pl. mărgărite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgăresc, imperf. 3 sg. mărgărea; conj. prez. 3 să mărgărească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărgărit (înv., pop.) s. m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărgări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgăresc, imperf. 3 sg. mărgărea; conj. prez. 3 sg. și pl. mărgărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărgărit (bot.) s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărgărit (perlă) s. n., pl. mărgărite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărgărit (mărgărint) (plantă) s. m., pl. -; s. n., pl. mărgărite (mărgărinte) / mărgărituri (mărgărinturi)
- sursa: DMLR (1981)
- adăugată de gall
- acțiuni
Etimologice
mărgărit (mărgărite), s. n. – 1. Perlă. – 2. Plantă (Loranthus europaeus). – Var. mărgărint. Ngr. μαργαρίτης (Candrea; Scriban), cf. bg., sb. margarit. Este cuvînt identic cu mărgăritar, s. n. (perlă, plantă; Loranthus europaeus, Convallaria maialis), mr. mărgăritar(e), din ngr. μαργαριτάρι (Murnu 35; Meyer 260), cf. alb., bg. margaritar. – Der. mărgăritărea, s. f. (iris). Mărgărită (var. margarită), s. f. (margaretă, Chrysanthemus leucanthemum), din fr. marguerite, a fost apropiat fonetic de mărgăritar. Cf. mărgea.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
MĂRGĂRIT, Apostol (1836-1903, n. Abdela, Grecia), pedagog român. M. coresp. al Acad. (1889). A susținut pe lângă guvernul român necesitatea deschiderii unei școli românești la Vlaho-Clisura. Ca inspector al școlilor din Macedonia (1878-1902), a contribuit la înființarea a peste 100 de școli primare și secundare. A promovat cauza românească prin lucrări publicate în străinătate („Études historiques sur les Valaques du Pinde, par un Vlaque Epirote”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Mărgărinta, Mărgărit, -a, -escu v. Margareta. I 2, 3.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
MĂRGĂRIT s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, lăcrimioară, mărgăritar, mărgăritărel, perlă, vaca-domnului, vâsc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărgărit s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. LĂCRIMIOARĂ. MĂRGĂRITAR. MĂRGĂRITĂREL. PERLĂ. VACA-DOMNULUI. VÎSC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Expresii și citate
Înșir-te mărgărite este titlul unui frumos basm popular. Bolintineanu a descris în versuri povestea cu acest titlu. Chiar din primele strofe aflăm tîlcul expresiei: „Mii de candele lucesc La palatu-mpărătesc, Căci se face clacă mare Spre-a-nșira mărgăritare. […] Fiecine – istorisește Istoria ce dorește.” (Opere alese, vol. I, pag. 248) Așadar, în timp ce mărgelele scumpe de mărgăritar erau înșirate pe ață, se povesteau felurite întîmplări: „înșir-te mărgărite!”. Inspirat de basmul popular, Victor Eitimiu a scris o piesă în versuri cu același titlu. Formula aceasta, pe care o repetă povestitorul pentru a arăta că povestirea nu s-a terminat, a devenit o expresie care vestește că un fapt sau o acțiune continuă. Cum spune Alecsandri: „Înșiră-te mărgărite/ Pe lungi fire aurite,/ Precum șirul din poveste,/ Că-nainte mult mai este.” FOL.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Tezaur
MĂRGĂLÍT s. n. v. mărgărit.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGĂRI vb. IV. Intranz. (Popular, despre copaci, de obicei în colinde) A se împodobi cu flori ca de mărgăritar (II 1). Doi meri împletiți, De varâ-nfloriți. . . Cu flori mărgăriți, Cu flori de arginți. TEODORESCU,. P. P. 80. ◊ F i g. Să înflorești, să mărgărești!. . . Ca un măr, ca un păr! DELAVRANCEA, S. 187, cf. TEOSDORESCU, P. P. 159. Să-nfloriți, Să mărgăriți, Peste vară, Primăvară. ap. ODOBESCU, S. III, 232, cf. PĂSCULESCU, L. P. 34, 40. Eu de mulțumită lor, înfloream Și mărgăream, Sus în slavă mâ-nălțam. PAMFILE, CR. 105, cf. 106. - Prez. ind.: mărgăresc. – Derivat regresiv de la mărgărit.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGĂRÍNT s. n. v. mărgărit.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRGĂRÍT s. n. I. (Învechit și popular) Perlă (folosită ca podoabă). Venitu-ț-au. . . corabiia cu pietrile și m&rgărinturile ceale luminate? DOSOFTEI, V. S. decembrie 247v/ll. Piatra, mărgăritul lucesc cu credință. id. PS. 150/2. ◊ (Cu sens colectiv) Și alții, Doamne, Drag alint De trupuri prinse-n mărgărint. COȘBUC, P. I, 55. * (Popular, în basme, în formula înșir(ă)-te, mărgărite) Înșiră-te, mărgărite, Pe lungi fire aurite. ALECSANDRI, P. II, 180. Înșir-te mărgărite! [titlu]. EFTIMIU, Î., cf. ZANNE, P. II, 840. ◊ Loc. adj. De mărgărit = bătut, încrustat cu perle. Și jupînul gazdă a încălecat pe un cal graur, Cu șaua de aur, Și cu frâul de mărgărint. POP., ap. GCR II, 333. ♦ Fig. Lucru de mare valoare, prețios. Evanghelie rumânească cu învățătură, ce se cheamă mărgăriți a. 1641). BV I, 115. II. (Bot.) 1. (Popular) Lăcrimioare (Convallaria majalis) Cîmpul lung și lat albește Ca un strat de mărgărint. ALECSANDRI, POEZII, 356. Rîd în grămadă: flori de nalbă și albe flori de mărgărint. ANGHEL, Î. G. 9, cf. 10. Și dintre foi tivite cu argint Vor crește ciucuri albi de mărgărint. TOPÎRCEANU, P. 269. Ca un vlăstar de mărgărit. ARGHEZI, VERS. 113. Mărgărit dă toți iubit, Cu floare albă, flocoasă, Ca o tînâră frumoasă. ȘEZ. VII, 22. ◊ (În formule stereotipe, în poezia populară) Foaie verde mărgărit, Frunza-n codru mi-a-nverzit. TEODORESCU, P. P. 352, cf. 293. Frunzuleană mărgărint, De-amărît și necăjit Nu văd iarba pe pămînt. SEVASTOS, C. 81, cf. 198. Foaie verde mărgărint, bată-te crucea urît, La grea vreme m-ai pălit. ȘEZ. I, 211, cf. 103, III, 19, IV, 141, 218. Frunzuliță mărgărit, Eu pe cîte le-am făcut Pe toate le-am potrivit. MAT. FOLK. 112. Frunzuliță mărgălit, Mărgălit, mîndro-nflorit. I. CR. II, 215. ◊ F i g. Prăbușite lîngă gard, în stradă, Mamele strîngeau năfrămi de mărgărint. VINTILĂ, O. 13. Ce-ai în gură, Mărioară? – Mărgărit și scorțișoară, Ce miros de te omoară. TEODORESCU, P. P. 324. ♦ (Adjectival, popular, despre copaci) Împodobit cu flori ca de mărgăritar (II 1). Văzui vișin înflorit, mărgărit; sub vișin înflorit, mărgărit, sînt trei surori. ȘEZ. II, 95. Trag caii sî meargî La măr mărgărint, Meri di argint. MAT. FOLK. 1 472. Un măr mărgărint Cu flori d-argint. VICIU, COL. 93, cf. 91. 2. (Regional) Vîsc-de-stejar (Loranthus europaeus). PANȚU, PL. II. (Entom. ; prin Munt.) Buburuză (Coccinella septempunctata). ALR I 1889/700. Mărgărit, mărgărit, spune-ncotro mă mărit. ib. 1 889/805. – Pl.: mărgărite și mărgărituri. – Și: (popular) mărgărint, (regional) mărgălit s. n. – Din gr. μαργαρίτης. Cf. lat. m a r g a r i t u m.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mărgări, mărgărescverb
-
- Vrei să te sorcovăiesc? Să înflorești, să mărgărești! DELAVRANCEA, S. 187. DLRLC
- Să-nfloriți, Să mărgăriți, Ca un măr, Ca un păr. TEODORESCU, P. P. 159. DLRLC
-
etimologie:
- mărgărit DEX '09 DEX '98
mărgărit, mărgărităadjectiv
- 1. Despre pomi: înflorit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: înflorit
- Născut-au, crescut-au, Doi meri împletiți, De vară-nfloriți Cu flori mărgăriți, Cu flori de arginți. TEODORESCU, P. P. 80. DLRLC
-
etimologie:
- mărgări DEX '98 DEX '09
mărgărit, mărgărițisubstantiv masculin
- 1. Lăcrimioară. DEX '09 DEX '98sinonime: lăcrimioară
etimologie:
- margharítis DEX '09 DEX '98
mărgărit, mărgăritesubstantiv neutru
- sinonime: mărgăritar
- «Înșir-te mărgărite» este titlul unui basm popular. DLRLC
-
etimologie:
- margharítis DEX '09 DEX '98