7 definiții pentru mărgări

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MĂRGĂRI, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv).

MĂRGĂRI, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.; în urări) A prospera, a înflori. – Din mărgărit1 (derivat regresiv).

mărgări vi [At: TEODORESCU, P. P. 80 / Pzi: ~resc / E: drr mărgărit] (Pop; d. copaci, de obicei în colinde) A se împodobi cu flori ca de mărgăritar (8).

MĂRGĂRI, mărgăresc, vb. IV. Intranz. (Popular, în urări) A prospera, a înflori. Vrei să te sorcovăiesc? Să înflorești, să mărgărești! DELAVRANCEA, S. 187. Să-nfloriți, Să mărgăriți, Ca un măr, Ca un păr. TEODORESCU, P. P. 159.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mărgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgăresc, 3 pl. mărgărește, imperf. 1 mărgăream; conj. prez. 1 sg. să mărgăresc, 3 să mărgărească

mărgări (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgăresc, imperf. 3 sg. mărgărea; conj. prez. 3 să mărgărească

mărgări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărgăresc, imperf. 3 sg. mărgărea; conj. prez. 3 sg. și pl. mărgărească

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRGĂRI vb. IV. Intranz. (Popular, despre copaci, de obicei în colinde) A se împodobi cu flori ca de mărgăritar (II 1). Doi meri împletiți, De varâ-nfloriți. . . Cu flori mărgăriți, Cu flori de arginți. TEODORESCU,. P. P. 80. ◊ F i g. Să înflorești, să mărgărești!. . . Ca un măr, ca un păr! DELAVRANCEA, S. 187, cf. TEOSDORESCU, P. P. 159. Să-nfloriți, Să mărgăriți, Peste vară, Primăvară. ap. ODOBESCU, S. III, 232, cf. PĂSCULESCU, L. P. 34, 40. Eu de mulțumită lor, înfloream Și mărgăream, Sus în slavă mâ-nălțam. PAMFILE, CR. 105, cf. 106. - Prez. ind.: mărgăresc. – Derivat regresiv de la mărgărit.

Intrare: mărgări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărgări
  • mărgărire
  • mărgărit
  • mărgăritu‑
  • mărgărind
  • mărgărindu‑
singular plural
  • mărgărește
  • mărgăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărgăresc
(să)
  • mărgăresc
  • mărgăream
  • mărgării
  • mărgărisem
a II-a (tu)
  • mărgărești
(să)
  • mărgărești
  • mărgăreai
  • mărgăriși
  • mărgăriseși
a III-a (el, ea)
  • mărgărește
(să)
  • mărgărească
  • mărgărea
  • mărgări
  • mărgărise
plural I (noi)
  • mărgărim
(să)
  • mărgărim
  • mărgăream
  • mărgărirăm
  • mărgăriserăm
  • mărgărisem
a II-a (voi)
  • mărgăriți
(să)
  • mărgăriți
  • mărgăreați
  • mărgărirăți
  • mărgăriserăți
  • mărgăriseți
a III-a (ei, ele)
  • mărgăresc
(să)
  • mărgărească
  • mărgăreau
  • mărgări
  • mărgăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mărgări, mărgărescverb

  • 1. popular În urări: prospera, înflori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vrei să te sorcovăiesc? Să înflorești, să mărgărești! DELAVRANCEA, S. 187. DLRLC
    • format_quote Să-nfloriți, Să mărgăriți, Ca un măr, Ca un păr. TEODORESCU, P. P. 159. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.