MARCHITAN, marchitani, s. m. (Înv.) Negustor (ambulant) de mărunțișuri din trecut. [Var.: marchidan s. m.] – Din pol. markietan. Cf. rus. markitant.

MARCHITĂNIE, marchitănii, s. f. (Înv.) 1. Loc unde își expunea mărfurile un marchitan; p. ext. mărfurile pe care le vindea marchitanul. 2. Mărfuri metalice mărunte și variate, de uz casnic. 3. Negustorie pe care o făcea un marchitan; comerț cu articole de marchitănie (2). [Var.: marchidănie s. f.] – Marchitan + suf. -ie.

marchetan sm vz $marchitan

marchetănie sf vz marchitănie

marchidan sm vz marchitan

marchitan sm [At: (a. 1772) URICARIUL, XXI, 355 / V: ~chetan, ~idan, ~t, ~ghidan, mărchidan, mărghidan / Pl: ~i / E: pn markietan] 1 Negustor de mărunțișuri. 2 (Spc) Negustor ambulant, care își desfăcea marfa la sate Si: (înv) tolbaș, (reg) bocceagiu, coropcar. 3 Persoană care însoțea armate și vindea soldaților alimente și alte articole de consum. 4 (Reg) Giuvaergiu.

marchitant sm vz marchitan

marchitănie sf [At: POLIZU / V: ~che~, ~idă~, mărchidă~, măr~, mârchidă~ / Pl: ~ii / E: marchitan + -ie] 1 Prăvălie a marchitanului (1). 2 (Spc) Prăvălie de mărunțișuri. 3-5 Ocupație a marchitanului (1-3). 6 Marfă pe care o vindea marchitanul. 7 Mărfuri mărunte diverse.

marghidan sm vz marchitan

mărchidan sm vz marchitan

mărchidănie sf vz marchitănie

mărchitănie sf vz marchitănie

mărghidan sm vz marchitan

mârchidănie sf vz marchitănie

tolbaș sm [At: POLIZU / Pl: ~i / E: tolbă + -aș] (Înv) Negustor ambulant (de mărunțișuri), care își poartă marfa în tolbă (5) Si: marchitan, (reg) tolbar (1), tolbașar.

MARCHITAN, marchitani, s. m. Negustor (ambulant) de mărunțișuri din trecut. [Var.: marchidan s. m.] – Din pol. markietan. Cf. rus. markitant.

MARCHITĂNIE, marchitănii, s. f. 1. Locul unde își expunea mărfurile un marchitan; p. ext. mărfurile pe care le vindea marchitanul. 2. Mărfuri metalice mărunte și variate, de uz casnic. 3. Negustorie pe care o făcea un marchitan; comerț cu articole de marchitănie (2). [Var.: marchidănie s. f.] – Marchitan + suf. -ie.

MARCHITAN, marchitani, s. m. (Învechit și arhaizant) Negustor (în special ambulant) de mărunțișuri. V. bocceagiu, colportor. Se jură, se văicăresc fără lacrimi, ca niște marchitani. CAMIL PETRESCU, U. N. 304. Trandafirii de mătase, rourați cu sticlă pisată... de la cel mai de seamă marchitan din București. MACEDONSKI, O. III 10. – Variante: marchidan (G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 17), mărchidan (ȘEZ. VI 156), mărchitan s. m.

MARCHITĂNIE, marchitănii, s. f. (Învechit) Prăvălia unui marchitan; ocupația marchitanului. ♦ (Cu sens colectiv) Mărfurile pe care le vinde marchitanul (în special lacăte, balamale și alte articole de metal).

MĂRCHIDAN s. m. v. marchitan.

MĂRCHITAN s. m. v. marchitan.

MARCHITAN ~i m. înv. Vânzător (ambulant) de mărfuri mărunte; coropcar. /<pol. markietan

MARCHITĂNIE ~i f. înv. 1) Magazin în care se vindeau mărunțișuri de uz casnic. 2) Comerț cu mărunțișuri. 3) Meseria de marchitan. /marchitan + suf. ~ie

marchitan m. negustor de mărfuri mărunte. [Rus. MAKITANTŬ = nemț. MARKETENDER].

marchitănie f. 1. prăvălia marchitanului; 2. mărfuri diferite.

marchidán și -tán m. (pol. markitan și markietan, rus. markitántŭ, ung. markotan, d. germ. marketender, care e it. mercatante și mercandante = mercante, mercatore, vfr. marchedant, marcheant, nfr. marchand, d. lat. mercari, a face comerciŭ, pop. *mercatare, d. mercatus, tîrg. V. comerciŭ). Negustor ambulant de mărfurĭ mărunte (lipscănie, manufactură, galanterie), marfagiŭ, tolbaș, coropcar. V. mămular.

marchidăníe și -tăníe f. (d. marchidan, -tan). Negustoria saŭ marfa marchidanuluĭ. V. mărunțiș.

marchitan (înv.) s. m., pl. marchitani

marchitănie (înv.) s. f., art. marchitănia, g.-d. art. marchităniei; (prăvălii, mărfuri) pl. marchitănii, art. marchităniile (desp. -ni-i-)

marchitan (înv.) s. m., pl. marchitani

marchitănie (înv.) s. f., art. marchitănia, g.-d. art. marchităniei; (prăvălii, mărfuri) pl. marchitănii, art. marchităniile

marchitan s. m., pl. marchitani

marchitănie s. f., art. marchitănia, g.-d. art. marchetăniei; (prăvălii, mărfuri) pl. marchitănii, art. marchităniile

marchitan (marchitani), s. m. – Negustor de mărunțișuri, mămular. – Var. marchidan. Pol. marki(e)tan, cf. ceh. markytán, rus. markitant (Cihac, II, 186; Tiktin; Sanzewitsch 205; Vasmer, II, 99), din germ. Marketender și acesta din it. mercatante. – Der. marchitănie (var. marchidănie), s. f. (tarabă de mărunțișuri).

MARCHITAN s. (înv.) bocceagiu, coropcar, marfagiu, tolbaș. (Un ~ de pânzeturi.)

marchitan s.m. (înv.) <înv.> bocceagiu, coropcar, marfagiu, mărunțișar, mărunțușar, tolbaș, trămătar. Marchitanul era un negustor de mărunțișuri.

MARCHITAN s. (înv.) bocceagiu, coropcar, marfagiu, tolbaș. (Un ~ de pînzeturi.)

MARCHETÁN s. m. v. marchitan.

MARCHETĂNIE s. f. v. marchitănie.

MARCHIDÁN s. m. v. marchitan.

MARCHIDĂNÍE s. f. v. marchitănie.

MARCHITAN s. m. Negustor (de mărunțișuri); s p e c. negustor ambulant, care își desfăcea marfa la sate (I. CR. VI, 314, TOMESCU, GL., ALR II 6481/793, 987), (învechit) t o l b a ș, (regional) bocceagiu, coropcar; persoană care însoțea armatele și vindea soldaților alimente și alte articole de consum (COSTINESCU, CIHAC, II, 186, BARCIANU). Trei dughene. . . ce au șezut marchitanții și n-au dat nimica (a. 1772). URICARIUL, XXI, 355. Banii ce s-au orînduit a să împlini de la isnafurile neguțătorilor din București. . . 3 000 croitorii, 1 600 marchitanii ruși, 3 000 brutarii (a. 1812). DOC. EC. 146. Cerea la marchitan o pîne și o oca de vin și-i arunca un galbin. DIONISIE, C. 220, cf. 222. Trandafirii de mătase rourați cu sticlă pisată. . . i-a luat anume pentru dînsa de la cel mai de seamă marchitan. MACEDONSKI, O. III, 10. După ce mai dădură o raită prin tîrg, pe la căldârari, pe la marchidani, pe la bogasieri. . . înjugară juncanii și porniră înapoi. CONV. LIT. XLIV₂, 552. Cine dracu i-a îndemnat să se îmbrace ca niște marchidani și să cutreiere satele? HOGAȘ, DR. I, 5. Se jură, se văicăresc fără lacrimi, ca niște marchitani. CAMIL PETRESCU, U. N. 304. Marchitan (articole de fierărie măruntă, paturi de fier, sobe și obiecte de menaj, mărunțișuri, sticlărie etc.). NOM. PROF. 57. Se îmbulzeau amarnic, croindu-și un loc din coate, droaie de condicari, și mărchidani și cavafi. C. PETRESCU, A. R. 7. Marchitanii, funcționarii poștii, pâlărierii și gravorii fac socoteli și scripte. ARGHEZI, B. 35. La spatele lui era un mărchidan cu marfă. ȘEZ. VI, 156. Fuiorul scos din raghilă se perie cu peria de păr de porc, făcută de mărchidani, negustori ambulanți. ib. ix, 143. ♦ (Regional) Giuvaergiu (Furcenii Vechi-Tecuci). ALRM SN I H 385/605. - Pl.: marchitani. - Și: marchetán (ALEXI, W.), marchitánt, marchidán, mărchidán, marghidán (TOMESCU, GL.), mărghidán (ARH. OLT. XXI, 269) s. m. – Din pol. markietan. – Marchitani < rus. маркитант.

MARCHITÁNT s. m. v. marchitan.

MARCHITĂNIE s. f. 1. Prăvălia marchitanului ; (în special) prăvălie de mărunțișuri. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, ȘĂINEANU, D. U. 2. Ocupația, profesiunea marchitanului. Cf. LM. Și-a cumpărat un cal și brișcă, marfă și s-a apucat de „mîrchidănie”. IOVESCU, N. 130, cf. H XI 199. 3. (La sg. cu sens colectiv sau la pl.) Mărfuri pe care le vindea marchitanul; mărfuri diferite (și mărunte). Cf. COSTINESCU, ALEXI, W. Îngrămădirea asta de mărunțișuri, colori și tinichele. . . , zornăiala manufacturilor, marchidăniilor și a momelilor de tot soiul, falșe și vopsite prost. KLOPSTOCK, P. 21. - Pl.: marchitănii. - Și: marchetăníe (ALEXI, W.), mărchităníe (POLIZU), marchidăníe, mărchidăníe (H XI 199), (rar) mîrchidănie s. f. – Marchitan + suf. -ie.

MARGHIDAN s. m. v. marchitan.

MĂRCHIDÁN s. m. v. marchitan.

MĂRCHIDĂNÍE s. f. v. marchitănie.

MĂRCHITĂNÍE s. f. v. marchitănie.

MĂRGHIDÁN s. m. v. marchitan.