MARCHITĂNIE s. f. 1. Prăvălia marchitanului ; (în special) prăvălie de mărunțișuri. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, DDRF, ȘĂINEANU, D. U. 2. Ocupația, profesiunea marchitanului. Cf. LM. Și-a cumpărat un cal și brișcă, marfă și s-a apucat de „mîrchidănie”. IOVESCU, N. 130, cf. H XI 199. 3. (La sg. cu sens colectiv sau la pl.) Mărfuri pe care le vindea marchitanul; mărfuri diferite (și mărunte). Cf. COSTINESCU, ALEXI, W. Îngrămădirea asta de mărunțișuri, colori și tinichele. . . , zornăiala manufacturilor, marchidăniilor și a momelilor de tot soiul, falșe și vopsite prost. KLOPSTOCK, P. 21. - Pl.: marchitănii. - Și: marchetăníe (ALEXI, W.), mărchităníe (POLIZU), marchidăníe, mărchidăníe (H XI 199), (rar) mîrchidănie s. f. – Marchitan + suf. -ie.