MARCHITAN s. m. Negustor (de mărunțișuri); s p e c. negustor ambulant, care își desfăcea marfa la sate (I. CR. VI, 314, TOMESCU, GL., ALR II 6481/793, 987), (învechit) t o l b a ș, (regional) bocceagiu, coropcar; persoană care însoțea armatele și vindea soldaților alimente și alte articole de consum (COSTINESCU, CIHAC, II, 186, BARCIANU). Trei dughene. . . ce au șezut marchitanții și n-au dat nimica (a. 1772). URICARIUL, XXI, 355. Banii ce s-au orînduit a să împlini de la isnafurile neguțătorilor din București. . . 3 000 croitorii, 1 600 marchitanii ruși, 3 000 brutarii (a. 1812). DOC. EC. 146. Cerea la marchitan o pîne și o oca de vin și-i arunca un galbin. DIONISIE, C. 220, cf. 222. Trandafirii de mătase rourați cu sticlă pisată. . . i-a luat anume pentru dînsa de la cel mai de seamă marchitan. MACEDONSKI, O. III, 10. După ce mai dădură o raită prin tîrg, pe la căldârari, pe la marchidani, pe la bogasieri. . . înjugară juncanii și porniră înapoi. CONV. LIT. XLIV₂, 552. Cine dracu i-a îndemnat să se îmbrace ca niște marchidani și să cutreiere satele? HOGAȘ, DR. I, 5. Se jură, se văicăresc fără lacrimi, ca niște marchitani. CAMIL PETRESCU, U. N. 304. Marchitan (articole de fierărie măruntă, paturi de fier, sobe și obiecte de menaj, mărunțișuri, sticlărie etc.). NOM. PROF. 57. Se îmbulzeau amarnic, croindu-și un loc din coate, droaie de condicari, și mărchidani și cavafi. C. PETRESCU, A. R. 7. Marchitanii, funcționarii poștii, pâlărierii și gravorii fac socoteli și scripte. ARGHEZI, B. 35. La spatele lui era un mărchidan cu marfă. ȘEZ. VI, 156. Fuiorul scos din raghilă se perie cu peria de păr de porc, făcută de mărchidani, negustori ambulanți. ib. ix, 143. ♦ (Regional) Giuvaergiu (Furcenii Vechi-Tecuci). ALRM SN I H 385/605. - Pl.: marchitani. - Și: marchetán (ALEXI, W.), marchitánt, marchidán, mărchidán, marghidán (TOMESCU, GL.), mărghidán (ARH. OLT. XXI, 269) s. m. – Din pol. markietan. – Marchitani < rus. маркитант.