11 definiții pentru marcher marcăr


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARCHÉR s. m. 1. Persoană care marchează punctele cîștigate la joc, în special la biliard. Cf. PONTBRIANT, D., LM Jucau pe un biliard cu buzunări. . . de se minunau marcherii. GANE, ap. CADE, Cf. ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. 2. (Învechit) Marcator (II 1). Cf. LM. – Scris și: (după fr.) marcheor (COSTINESCU). – Pl.: marcheri. - Și: (rar) márcăr s. m. PONTBRIANT, D. - Din fr. marqueur.

MARCHÉR, marcheri, s. m. Persoană care marchează punctele câștigate la un joc. [Acc. și: márcher] – Din fr. marqueur.

MARCHÉR, marcheri, s. m. Persoană care marchează punctele câștigate la un joc. [Acc. și: márcher] – Din fr. marqueur.

marcher sm [At: PONTBRIANT, D. / V: (rar) ~rcăr[1] / S și: (înv) marcheor / Pl: ~i / E: fr marqueur] 1 Persoană care marchează punctele câștigate la joc, în special la biliard. 2 (Înv) Marcator (2).

  1. Accentuare nu corespunde cu cuvântul-titlu marcăr. — Ladislau Strifler

MÁRCHER s.m. Cel care marchează punctele câștigate la joc, în special la biliard. [< engl. marker].

MARCHÉR/MÁRCHER s. m. cel care marchează punctele câștigate la joc, în special la biliard. (< engl. marker, fr. marqueur)

marcher m. cel ce marchează la joc (= fr. marqueur).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!marchér (persoană) (rar) s. m., pl. marchéri

marchér/márcher s. m., pl. marchéri/márcheri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: marcher
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcher
  • marcherul
  • marcheru‑
plural
  • marcheri
  • marcherii
genitiv-dativ singular
  • marcher
  • marcherului
plural
  • marcheri
  • marcherilor
vocativ singular
  • marcherule
  • marchere
plural
  • marcherilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcăr
  • marcărul
  • marcăru‑
plural
  • marcări
  • marcării
genitiv-dativ singular
  • marcăr
  • marcărului
plural
  • marcări
  • marcărilor
vocativ singular
  • marcărule
  • marcăre
plural
  • marcărilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marcher marcăr

etimologie: