13 definiții pentru marcaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARCAJ s. n. Acțiunea de a m a r c a și rezultatul ei; marcare. 1. (Concretizat) Semn făcut pentru a recunoaște un lucru sau a-l deosebi de alt lucru asemănător; spe c. semn convențional care indică ceva. Marcajul noului drum se schimbă. Pe indicatoare apare o bandă galbenă. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4833, cf. nr. 4845. 2. (Sport) Supraveghere a unor jucători din echipa adversă, spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive. În schimbul marcajului strict, a venit jocul în zonă, care a dat posibilități apărătorilor să ia parte activă la jocul colectiv. SP. POP. 1963, nr. 4356, 5. 3. (Sport; în sintagma) Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afișează punctele înscrise și rezultatele obținute într-o întrecere sportivă. – Pl.: marcaje. – Din fr. marquage.

MARCÁJ, marcaje, s. n. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare. 1. (Concr.) Semn distinctiv aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele. ♦ Spec. Semn făcut pe copaci, pe stânci etc. sau pe tăblițe speciale, pentru a indica turiștilor un anumit drum; p. ext. totalitatea semnelor care indică un drum turistic; spec. semn convențional care indică ceva (pe o suprafață, pe drumurile rutiere etc.). 2. (Sport) Supraveghere a unor jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive sau să marcheze (4). 3. (În sintagma) Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afișează scorul într-o competiție (sportivă). – Din fr. marquage.

marcaj sn [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4833 / Pl: ~e / E: fr marquage] 1-3 Marcare (1-3). 4 (Ccr) Semn făcut pentru a recunoaște un lucru sau a-l deosebi de alt lucru asemănător. 5 (Spc) Semn convențional care indică ceva. 6 (Spt) Supraveghere a unor jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive Si: marcare (4), marcat1 (4). 7 (Spt; îs) Tabelă de ~ Tabelă pe care se afișează punctele înscrise și rezultatele obținute într-o întrecere sportivă.

MARCÁJ, marcaje, s. n. Acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare. 1. (Concr.) Semn aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele. ♦ Spec. Semn făcut pe copaci, pe stânci etc. sau pe tăblițe speciale, pentru a indica turiștilor un anumit drum; p. ext. totalitatea semnelor care indică un drum turistic; spec. semn convențional care indică ceva (pe o suprafață, pe drumurile rutiere etc.). 2. (Sport) Supraveghere a unor jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive sau să marcheze (4). 3. (În sintagma) Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afișează scorul într-o competiție (sportivă). – Din fr. marquage.

MARCÁJ, marcaje, s. n. Semn aplicat pe un obiect pentru a-l deosebi de altele, pentru a-i arăta proveniența etc. ♦ Semn făcut pe copaci, stînci etc. sau pe tăblițe speciale, pentru a indica turiștilor un anumit drum; totalitatea semnelor care indică un drum turistic.

MARCÁJ s.n. 1. Semn distinctiv, de recunoaștere, făcut pe un lucru. ♦ Mijloc de semnalizare rutieră folosit pe drumurile publice modernizate, constând din aplicarea cu ajutorul vopselelor a unor semne (linii continue sau întrerupte, săgeți, forme geometrice sau inscripții) pe suprafața căii rutiere, pe borduri, pe stâlpi, parapete etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stânci, pe tăblițe; totalitatea unor asemenea semne. 2. (Sport) Sistem de delimitare a spațiilor sau a traseelor rezervate întrecerilor sportive, potrivit fiecărei ramuri sau probe. ♦ Acțiunea de a marca (3). ◊ Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afișează punctele înscrise și rezultatele obținute într-o competiție. [Cf. fr. marquage].

MARCÁJ s. n. 1. semn distinctiv, de recunoaștere, pe un lucru. 2. mijloc de semnalizare rutieră pe drumurile publice modernizate, prin aplicarea cu vopsea a unor semne pe suprafața căii rutiere, pe borduri etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stânci, pe tăblițe; totalitatea acestor semne. 3. acțiunea de a marca (4). ♦ tabelă de ~ = tabelă pe care se afișează scorul într-o competiție sportivă. (< fr. marquage)

marcáj s. n. (sport) Acțiunea de a marca un jucător advers, împiedicându-l pe cât posibil să primească mingea ◊ „În ultimele 10 minute din prima repriză, după ce s-a descătușat de vădita incomodare a marcajului sever practicat de oaspeți, Steaua a ratat [...] două ocazii de a deschide scorul.” I.B. 30 VII 82 p. 3. ◊ Marcajul în zonă al argentinienilor a dăruit azzurilor demarcați, mingi altminteri imposibil de recuperat, un vis.” Săpt. 13 VIII 82 p. 8 (din fr. marquage; DEX)

MARCÁJ ~e n. 1) Semn distinctiv făcut sau aplicat pe ceva (obiect, animal etc.). 2) sport Supraveghere a unui jucător cu scopul de a-i neutraliza acțiunile ofensive. ◊ Tabelă de ~ tabelă pe care se înregistrează rezultatele obținute într-o întrecere sportivă. /<fr. marquage


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARCÁJ s. (SPORT) marcare. (~ul adversarului.)

MARCAJ s. (SPORT) marcare. (~ adversarului.)

Intrare: marcaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marcaj
  • marcajul
  • marcaju‑
plural
  • marcaje
  • marcajele
genitiv-dativ singular
  • marcaj
  • marcajului
plural
  • marcaje
  • marcajelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marcaj

  • 1. Acțiunea de a marca și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: marcare
  • 2. concretizat Semn distinctiv aplicat pe un obiect, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. prin specializare Semn făcut pe copaci, pe stânci etc. sau pe tăblițe speciale, pentru a indica turiștilor un anumit drum.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.2. prin extensiune Totalitatea semnelor care indică un drum turistic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.3. prin specializare Semn convențional care indică ceva (pe o suprafață, pe drumurile rutiere etc.).
      surse: DEX '09 DN
  • 3. sport Sistem de delimitare a spațiilor sau a traseelor rezervate întrecerilor sportive, potrivit fiecărei ramuri sau probe.
    surse: DN
  • 4. sport Supraveghere a unor jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive sau să marcheze.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 5. (în) sintagmă Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afișează scorul într-o competiție (sportivă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: