MARCAJ s. n. Acțiunea de a m a r c a și rezultatul ei; marcare. 1. (Concretizat) Semn făcut pentru a recunoaște un lucru sau a-l deosebi de alt lucru asemănător; spe c. semn convențional care indică ceva. Marcajul noului drum se schimbă. Pe indicatoare apare o bandă galbenă. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4833, cf. nr. 4845. 2. (Sport) Supraveghere a unor jucători din echipa adversă, spre a-i împiedica să întreprindă acțiuni ofensive. În schimbul marcajului strict, a venit jocul în zonă, care a dat posibilități apărătorilor să ia parte activă la jocul colectiv. SP. POP. 1963, nr. 4356, 5. 3. (Sport; în sintagma) Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afișează punctele înscrise și rezultatele obținute într-o întrecere sportivă. – Pl.: marcaje. – Din fr. marquage.