14 definiții pentru marșrut marșrută


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARȘRÚT, marșrute, s. n. 1. Itinerar. ♦ Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc. 2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă și nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar. 3. (Tehn.) Metodă de lucru la mai multe mașini. [Var.: marșrútă s. f.] – Din rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout.

MARȘRÚT, marșrute, s. n. 1. Itinerar. ♦ Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc. 2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă și nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar. 3. (Tehn.) Metodă de lucru la mai multe mașini. [Var.: marșrútă s. f.] – Din rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout.

marșrut sn [At: (a. 1815) URICARIUL, I, 247 / V: (rar) (S și: marș-rută), (reg) ut, ~șu sf / S și: marș-rut / Pl: ~e / E: rs маршрут, fr marcheroute, ger Marschrut] 1 Itinerar. 2 (Pex) Document, act prin care se indică un itinerar. 3 (Reg; îe) A-i da (cuiva) marșuta A face pe cineva să plece. 4 (Spc) Mers pe distanță lungă al unui tren de marfa, care nu lasă și nici nu ia vagoane din vreo stație de pe parcurs. 5 (Reg; îf marșuta) Garnitură de treizeci de vagoane de câte zece tone. 6 Metodă de a lucra la mai multe mașini, prin folosirea lor într-o ordine prestabilită.

MARȘRÚT, marșrute, s. n. 1. (Astăzi rar) Itinerar; parcurs. Deoarece însă marșrutul îl lăsasem cu totul pe sama Pisicuții, nu căutai să mă dezmeticesc unde mă aflu. HOGAȘ, M. N. 55. (În forma marșrută) Eu am obicei de a călători fără marșrută hotărîtă de înainte. ALECSANDRI, O. P. 277. ♦ Act, document în care e fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc. 2. Mers al unui tren de marfă (cu parcurs lung) care nu lasă și nici nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar. ♦ (Tehn.) Metodă de lucru la mai multe mașini, prin deservirea acestora într-o ordine stabilită dinainte. Variantă: marșrútă s. f.

MARȘRÚT s.n. 1. Itinerar. 2. Mers al unui tren de marfă de lung parcurs care nu ia și nu lasă vagoanele în stații. 3. Metodă de a lucra la mai multe mașini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită. [Var. marșrută s.f. / cf. rus. marșrut, germ. Marschroute, fr. marcheroute < marcher – a merge, route – drum].

MARȘRÚT s. n. 1. itinerar, traseu. 2. mers al unui tren de marfă de lung parcurs, care nu ia și nu lasă vagoanele în stații. 3. metodă de a lucra la mai multe mașini prin deservirea lor într-o ordine prestabilită. (< rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschrout)

MARȘRÚT ~e f. 1) Linie a unei căi de comunicare (șosea, cale ferată, canal etc.) cu indicarea localităților. 2) Metodă de deservire a mai multor mașini într-o ordine stabilită dinainte. /<rus. marșrut, fr. marcheroute, germ. Marschroute[1]

  1. Var. marșrută LauraGellner

MARȘRÚTĂ s. f. v. marșrut.

*marșrútă f., pl. e, și (maĭ des) marșút n., pl. urĭ (germ. marsch-rute, d. fr. marche, mers, și route, cale). Itinerar. La căile ferate, foaĭe în care se înseamnă încărcătura unuĭ vagon.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!marșrút (mar-șrut/marș-rut) s. n., pl. marșrúte

marșrút s. n. (sil. mt. marș-), pl. marșrúte[1]

  1. Var. marșrută LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARȘRÚT s. v. drum, itinerar, parcurs, rută, traiect, traiectorie, traseu.[1]

  1. Var. marșrută LauraGellner

marșrut s. v. DRUM. ITINERAR. PARCURS. RUTĂ. TRAIECT. TRAIECTORIE. TRASEU.

Intrare: marșrut
  • silabație: mar-șrut, marș-rut info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marșrut
  • marșrutul
  • marșrutu‑
plural
  • marșrute
  • marșrutele
genitiv-dativ singular
  • marșrut
  • marșrutului
plural
  • marșrute
  • marșrutelor
vocativ singular
plural
marșrută substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marșru
  • marșruta
plural
  • marșrute
  • marșrutele
genitiv-dativ singular
  • marșrute
  • marșrutei
plural
  • marșrute
  • marșrutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marșrut marșrută

  • exemple
    • Deoarece însă marșrutul îl lăsasem cu totul pe sama Pisicuții, nu căutai să mă dezmeticesc unde mă aflu. HOGAȘ, M. N. 55.
      surse: DLRLC
    • Eu am obicei de a călători fără marșrută hotărîtă de înainte. ALECSANDRI, O. P. 277.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Document, act în care este fixat itinerarul unui tren, al unei mașini etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Mers continuu al unui tren de marfă cu parcurs lung, care nu lasă și nu ia vagoane din vreo stație de pe itinerar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. tehnică Metodă de lucru la mai multe mașini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: