14 definiții pentru manutanță manutențiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

manutanță sf [At: BARCIANU / Pl: ~țe / E: fr manutention] 1 Serviciu din cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și fabricarea pâinii pentru militari. 2 (Prc) Brutărie militară.

MANUTÁNȚĂ, manutanțe, s. f. 1. Subunitate din cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și care este dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari. 2. Operație de deplasare (uneori de cântărire, măsurare, ambalare) a materialelor, produselor, deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. [Var.: manutențiúne s. f.] – Din fr. manutention.

MANUTÁNȚĂ, manutanțe, s. f. 1. Subunitate din cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și care este dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari. 2. Operație de deplasare (uneori de cântărire, măsurare, ambalare) a materialelor, produselor, deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, al unui depozit etc. [Var.: manutențiúne s. f.] – Din fr. manutention.

MANUTÁNȚĂ, manutanțe, s. f. Formațiune din cadrul armatei, dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pîinii pentru militari și depozitării cerealelor panificabile. Tata. nu mai e tînăr. L-a mobilizat la manutanță. Frămîntă toată ziua pîine și-o bagă în cuptoare. STANCU, D. 213.

MANUTÁNȚĂ s.f. Brutărie în care se face pâine pentru armată. [Cf. fr. manutention].

MANUTÁNȚĂ s. f. 1. brutărie pentru armată. 2. deplasare și depozitare a mărfurilor în vederea vânzării, a expedierii. (< fr. manutention)

MANUTÁNȚĂ ~e f. înv. Serviciu de intendență care se ocupa de fabricarea pâinii pentru militari; brutărie militară. /<fr. manutention

manutanță f. stabiliment unde se fabrică pâine pentru armată.

*manutánță f., pl. e. Stabilimentu în care se face pîne p. armată. – Manutanță e o formă greșită și vulgară. Corect e manutențiune (fr. manutention, mlat. manutentio), compus din manu ca în manufactură și tențiune ca’n detențiune. Însemna la început „ținere cu mîna”, apoĭ „luarea uneĭ gestiunĭ”, apoĭ „manipularea unor producte” (făină, de ex.) și, în sfîrșit „brutărie militară”. Poporu zice și molotanță.

MANUTENȚIÚNE s. f. v. manutanță.

MANUTENȚIÚNE s. f. v. manutanță.

MANUTENȚIÚNE s.f. 1. Deplasarea materialelor, a produselor, a deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, a unui depozit etc. sau în imediata lor apropiere. 2. Administrație, gestiune, administrare. [Pron. -ți-u-. / < fr. manutention, cf. lat. manus – mână, tenere – a ține].

MANUTENȚIÚNE s. f. 1. deplasare a materialelor, a produselor, a deșeurilor etc. în interiorul unei fabrici, a unui depozit etc., sau în imediata lor apropiere. 2. administrație, gestiune. (< fr. manutention)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manutánță s. f., g.-d. art. manutánței; pl. manutánțe

manutánță s. f., g.-d. art. manutánței; pl. manutánțe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

manutánță (manutánțe), s. f. – Intendență, loc unde se face pîinea cazonă. Fr. manutention; rezultatul normal ar fi *manutanție (ca și compoziți(un)e din composition).

Intrare: manutanță
manutanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manutanță
  • manutanța
plural
  • manutanțe
  • manutanțele
genitiv-dativ singular
  • manutanțe
  • manutanței
plural
  • manutanțe
  • manutanțelor
vocativ singular
plural
manutențiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manutențiune
  • manutențiunea
plural
  • manutențiuni
  • manutențiunile
genitiv-dativ singular
  • manutențiuni
  • manutențiunii
plural
  • manutențiuni
  • manutențiunilor
vocativ singular
plural