Definiția cu ID-ul 502398:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
manutanță (manutanțe), s. f. – Intendență, loc unde se face pîinea cazonă. Fr. manutention; rezultatul normal ar fi *manutanție (ca și compoziți(un)e din composition).