MANUTANȚĂ s. f. Serviciu din cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și fabricarea pîinii pentru militari; p. r e s t r. brutărie militară. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Grînele... să le vîndă pe preț bun, la negustori și la manutanțele rusești. C. PETRESCU, R. DR. 196. Trebuia s-aștepte pînă se-ntorcea soldatul de la manutanță, de unde cumpăra pîinea cu cinci parale mai ieftină. BRĂESCU, M. B. 12. L-a mobilizat la manutanțe. Frămîntă toată ziua pîine. STANCU, D. 213. Funcționar de manutanță. V. ROM. iunie 1960, 18. - Pl.: manutanțe. – Din fr. manutention.