2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANIOC subst. Plantă dicotiledonată din regiunile tropicale, din ale cărei tubercule se extrage o făină hrănitoare ( Manihot utilissima) ; p. e x t. praf alimentar, făină extrasă din tuberculele acestei plante (v. t a p i o c ă). Zona toridă, în general, este însemnată prin feconditatea sa: aci se află magnifica familie a curmalelor. . . maniocul (din America, din care se face pîne). DRĂGHICEANU, C. 114, cf. LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Pronunțat: -ni-oc.Din fr. manioc.

MANIÓC s. m. Plantă erbacee tropicală, din ale cărei tubercule se extrage tapioca (Manihot esculenta); p. ext. tapiocă. [Pr.: -ni-oc] – Din fr. manioc.

MANIÓC s. m. Plantă erbacee tropicală, din ale cărei tubercule se extrage tapioca (Manihot esculenta); p. ext. tapiocă. [Pr.: -ni-oc] – Din fr. manioc.

manioc s [At: DRĂGHICEANU, C. 114 / P: ~ni-oc / E: fr manioc] 1 Plantă dicotiledonată din regiunile tropicale, din ai cărei tuberculi se extrage o făină hrănitoare (Manihot utilissima). 2 (Pex) Praf alimentar, făină extrasă din tuberculii maniocului (1) Vz tapioca.

MANIÓC s. m. Plantă erbacee tropicală, din ale cărei tubercule se extrage o făină hrănitoare (Manihot utilissima); p. ext. făina extrasă din tuberculele acestei plante.

MANIÓC s.m. Arbust tropical cu rădăcina în formă de tubercul, din care se extrage o făină hrănitoare; (p. ext.) făină extrasă din această plantă. [Pron. -ni-oc. / < fr. manioc, cf. sp., port. manioca].

MANIÓC s. m. arbust tropical cu rădăcina tubercul, din care se prepară o făină bogată în amidon (tapioca). (< fr. manioc)

MANIÓC m. Plantă exotică din ai cărei tuberculi se extrage tapioca. /<fr. manioc

manioc m. arbust din America: fecula din rădăcina sa servă la facerea tapiocei (Jatropha manihot).

*manióc m. (fr. manioc, sp. pg. mandioca, cuv. luat din limbile americane). Un gen de eŭforbiacee din care fac parte niște marĭ ĭerburĭ din America și a căror rădăcină, curățată de un principiŭ veninos pe care-l conține, dă o făină din care se face o pîne numită de Spaniolĭ cazabe și o feculă numită tapioca. V. tapioca.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manióc s. m. (sil. -ni-oc), pl. manióci


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Manioc
Manioc nume propriu
nume propriu (I3)
  • Manioc
Intrare: manioc
  • silabație: ma-ni-oc info
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manioc
  • maniocul
  • maniocu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • manioc
  • maniocului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

manioc

  • 1. Plantă erbacee tropicală, din ale cărei tubercule se extrage tapioca (Manihot esculenta).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: