MANIOC subst. Plantă dicotiledonată din regiunile tropicale, din ale cărei tubercule se extrage o făină hrănitoare ( Manihot utilissima) ; p. e x t. praf alimentar, făină extrasă din tuberculele acestei plante (v. t a p i o c ă). Zona toridă, în general, este însemnată prin feconditatea sa: aci se află magnifica familie a curmalelor. . . maniocul (din America, din care se face pîne). DRĂGHICEANU, C. 114, cf. LM, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Pronunțat: -ni-oc.Din fr. manioc.