3 intrări
10 definiții
Explicative DEX
mănia v vz mânia
mâniare sf vz mâniere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mâniere sf [At: POLIZU / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: mânie] 1 Înfuriere. 2 Supărare. 3 (Înv; îf mâniare) Pedeapsă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MANIA, maniez, vb. I. Tranz. (Înv.) A mânui, a manipula. [Pr.: -ni-a] – Din fr. manier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mîniáre f. Vechĭ. Mîniere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mîniére f. Acțiunea de a te mînia.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
mania vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. maniez, 3 sg. și pl. maniază, 1 pl. maniem (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. manieze; ger. maniind (sil. -ni-ind)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MANIA vb. v. manevra, manipula, mânui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
mâniere s.f. (înv.) pedeapsă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MÎNIÉRE s. f. 1. Acțiunea de a (s e) m î n i a și rezultatul ei. Cf. SCRIBAN, D. (învechit; atestat în forma mîniare) Pedeapsă. Și alți mulți mîniiare de la Dumnezeu cer să fie spre ceia ce greșăsc și obideasc. CORESI, EV. 32, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., costinescu,LM, ALEXI, W. - Pl.: mînieri. – Și: (învechit) mîniáre s. f. – V. mînia.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mania, maniezverb
-
- Știi să maniezi armele, Radule? ALECSANDRI, T. 1290. DLRLC
- A discerne ceea ce este adevăr de ceea ce este minciună în cifrele ce maniază. I. IONESCU, M. 11. DLRLC
-
etimologie:
- manier DEX '98 DEX '09
mânia, mâniiverb
- 1. A se lăsa ori a fi cuprins de mânie, a se supăra foarte tare, a-și ieși din fire, a se înfuria. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se mînia foc cînd scripcarul Dadaci... îi aducea sara cîte doi-trei puișori. CAMILAR, N. I 31. DLRLC
- De mă mai necăjești așa, bădie, să știi că mă mînii foc. HOGAȘ, M. N. 24. DLRLC
- Ci numai nu te mînia, Ci stai cu binișorul. EMINESCU, O. I 174. DLRLC
- Boierul se mînie pe soția sa. ISPIRESCU, L. 69. DLRLC
- Se mînie văcarul pre sat; satul nu știe nimic. NEGRUZZI, S. I 250. DLRLC
- Se mînie foarte de înșelăciunea... împărătească. BĂLCESCU, O. II 270. DLRLC
- Cele auzite l-au mâniat. DEX '09 DEX '98
-
- comentariu Prezent indicativ și: mâniu. DLRLC
etimologie:
- mânie DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.