3 intrări
10 definiții

Explicative DEX

mănia v vz mânia

mâniare sf vz mâniere

mâniere sf [At: POLIZU / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: mânie] 1 Înfuriere. 2 Supărare. 3 (Înv; îf mâniare) Pedeapsă.

MANIA, maniez, vb. I. Tranz. (Înv.) A mânui, a manipula. [Pr.: -ni-a] – Din fr. manier.

mîniáre f. Vechĭ. Mîniere.

mîniére f. Acțiunea de a te mînia.

Ortografice DOOM

mania vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. maniez, 3 sg. și pl. maniază, 1 pl. maniem (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. manieze; ger. maniind (sil. -ni-ind)

Sinonime

MANIA vb. v. manevra, manipula, mânui.

Arhaisme și regionalisme

mâniere s.f. (înv.) pedeapsă.

Tezaur

MÎNIÉRE s. f. 1. Acțiunea de a (s e) m î n i a și rezultatul ei. Cf. SCRIBAN, D. (învechit; atestat în forma mîniare) Pedeapsă. Și alți mulți mîniiare de la Dumnezeu cer să fie spre ceia ce greșăsc și obideasc. CORESI, EV. 32, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., costinescu,LM, ALEXI, W. - Pl.: mînieri. – Și: (învechit) mîniáre s. f. – V. mînia.

Intrare: maniere
maniere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maniere
  • manierea
plural
  • manieri
  • manierile
genitiv-dativ singular
  • manieri
  • manierii
plural
  • manieri
  • manierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: măniere
măniere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măniere
  • mănierea
plural
  • mănieri
  • mănierile
genitiv-dativ singular
  • mănieri
  • mănierii
plural
  • mănieri
  • mănierilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mâniere
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâniere
  • mânierea
plural
  • mânieri
  • mânierile
genitiv-dativ singular
  • mânieri
  • mânierii
plural
  • mânieri
  • mânierilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mâniare
  • mâniarea
plural
  • mânieri
  • mânierile
genitiv-dativ singular
  • mânieri
  • mânierii
plural
  • mânieri
  • mânierilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mania, maniezverb

  • 1. livresc Manevra, manipula, mânui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Știi să maniezi armele, Radule? ALECSANDRI, T. 1290. DLRLC
    • format_quote figurat A discerne ceea ce este adevăr de ceea ce este minciună în cifrele ce maniază. I. IONESCU, M. 11. DLRLC
etimologie:

mânia, mâniiverb

  • 1. A se lăsa ori a fi cuprins de mânie, a se supăra foarte tare, a-și ieși din fire, a se înfuria. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se mînia foc cînd scripcarul Dadaci... îi aducea sara cîte doi-trei puișori. CAMILAR, N. I 31. DLRLC
    • format_quote De mă mai necăjești așa, bădie, să știi că mă mînii foc. HOGAȘ, M. N. 24. DLRLC
    • format_quote Ci numai nu te mînia, Ci stai cu binișorul. EMINESCU, O. I 174. DLRLC
    • format_quote Boierul se mînie pe soția sa. ISPIRESCU, L. 69. DLRLC
    • format_quote Se mînie văcarul pre sat; satul nu știe nimic. NEGRUZZI, S. I 250. DLRLC
    • format_quote învechit Se mînie foarte de înșelăciunea... împărătească. BĂLCESCU, O. II 270. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Cele auzite l-au mâniat. DEX '09 DEX '98
  • comentariu Prezent indicativ și: mâniu. DLRLC
etimologie:
  • mânie DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „manieri” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1