opțiuni
  • info

3 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANDATAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care primește un mandat, o împuternicire. [< mandata].

MANDATA, mandatez, vb. I. Tranz. (Rar) A ordonanța plata unei sume de bani. – Din fr. mandater.

MANDATA, mandatez, vb. I. Tranz. (Rar) A ordonanța plata unei sume de bani. – Din fr. mandater.

mandata vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez / E: fr mandater] 1 (Rar) A da cuiva mandat (8). 2 (Rar) A ordonanța plata unei sume de bani Cf mandat (3).

MANDATA, mandatez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire Ia o sumă de bani) A decide, a dispune să se facă o plată; a ordonanța.

MANDATA vb. I. tr. A dispune, a ordonanța plătirea unei sume. ♦ A încredința cuiva un mandat; a împuternici. [< fr. mandater].

MANDATA vb. tr. 1. a ordonanța plătirea unei sume. 2. a încredința cuiva un mandat (1). (< fr. mandater)

*mandatéz v. tr. (d. mandat; fr. mandater). Înscriŭ pe un mandat (o sumă de plată).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mandata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mandatez, 3 mandatează; conj. prez. 1 sg. să mandatez, 3 să mandateze

mandata (a ~) vb., ind. prez. 3 mandatează

mandata vb., ind. prez. 1 sg. mandatez, 3 sg. și pl. mandatează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MANDATA vb. v. ordonanța.

mandata vb. v. ORDONANȚA.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANDATA vb. I. T r a n z. (Rar) 1. A da cuiva mandat (4). Cf. COSTINESCU. N-a fost mandatat de comitet să intervie. ap. IORDAN, R. A. 237. 2. A ordonanța plata unei sume de bani. Cf. mandat (3). Suma avizată (mandatată) prin cec. I. PANȚU, PR. 74, cf. IORDAN, L. R. A. 237. - Prez. ind.: mandatez. – Din fr. mandater.

Intrare: mandatat (adj.)
mandatat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandatat
  • mandatatul
  • mandatatu‑
  • mandatată
  • mandatata
plural
  • mandatați
  • mandatații
  • mandatate
  • mandatatele
genitiv-dativ singular
  • mandatat
  • mandatatului
  • mandatate
  • mandatatei
plural
  • mandatați
  • mandataților
  • mandatate
  • mandatatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: mandatat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandatat
  • mandatatul
  • mandatatu‑
plural
  • mandatați
  • mandatații
genitiv-dativ singular
  • mandatat
  • mandatatului
plural
  • mandatați
  • mandataților
vocativ singular
  • mandatatule
  • mandatate
plural
  • mandataților
Intrare: mandata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mandata
  • mandatare
  • mandatat
  • mandatatu‑
  • mandatând
  • mandatându‑
 singular plural
  • mandatează
  • mandatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mandatez
 (să)
  • mandatez
  • mandatam
  • mandatai
  • mandatasem
a II-a (tu)
  • mandatezi
 (să)
  • mandatezi
  • mandatai
  • mandatași
  • mandataseși
a III-a (el, ea)
  • mandatează
 (să)
  • mandateze
  • mandata
  • mandată
  • mandatase
plural I (noi)
  • mandatăm
 (să)
  • mandatăm
  • mandatam
  • mandatarăm
  • mandataserăm
  • mandatasem
a II-a (voi)
  • mandatați
 (să)
  • mandatați
  • mandatați
  • mandatarăți
  • mandataserăți
  • mandataseți
a III-a (ei, ele)
  • mandatează
 (să)
  • mandateze
  • mandatau
  • mandatară
  • mandataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mandatat, mandatatăadjectiv
mandatată, mandatatesubstantiv feminin
mandatat, mandatațisubstantiv masculin

  • 1. (Cel) care primește un mandat, o împuternicire. DN
etimologie:
  • mandata DN

mandata, mandatezverb

  • 1. rar A ordonanța plata unei sume de bani. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ordonanța
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.