MANDATA vb. I. T r a n z. (Rar) 1. A da cuiva mandat (4). Cf. COSTINESCU. N-a fost mandatat de comitet să intervie. ap. IORDAN, R. A. 237. 2. A ordonanța plata unei sume de bani. Cf. mandat (3). Suma avizată (mandatată) prin cec. I. PANȚU, PR. 74, cf. IORDAN, L. R. A. 237. - Prez. ind.: mandatez. – Din fr. mandater.