4 definiții pentru ordonanțat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORDONANȚA, ordonanțez, vb. I. Tranz. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată. – Din fr. ordonnancer.
A ORDONANȚA ~ez tranz. înv. (plăți) A cere printr-o ordonanță. /<fr. ordonnancer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ordonanța vb., ind. prez. 1 ordonanțez, 3 sg. și pl. ordonanțează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ORDONANȚA vb. (FIN.) (rar) a mandata. (A ~ plățile curente.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ordonanțat
ordonanțat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
ordonanța, ordonanțezverb
- 1. A dispune plata unei sume prin emiterea unei ordonanțe, a unui ordin de plată. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00sinonime: mandata
etimologie:
- ordonnancer DEX '09 DEX '98 DN MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.