3 intrări
12 definiții

Explicative DEX

MÂNARE, mânări, s. f. Acțiunea de a mâna și rezultatul ei; mânat. – V. mâna.

MÂNARE, mânări, s. f. Acțiunea de a mâna și rezultatul ei; mânat. – V. mâna.

mănare sf [At: DLR / Pl: (rar) ~nări / E: măna] 1 Contaminare cu mană (22). 2 Distrugere a plantelor din cauza manei (22). 3 (Pgn) Putrezire.

mânar sm [At: MURNU, I. 244 / Pl: ~i / E: mâna1 + -ar] Vizitiu.

mânare1 sf [At: ȘINCAI, HR. II, 133/12 / Pl: ~nări / E: mâna1] 1-2 Dirijare a unui animal sau a unui vehicul cu tracțiune animală Si: mânat2 (1-2). 3 Stimulare. 4 Îndemn. 5 (Pop) Conducere. 6 (Pop) Pornire. 7 (Pop) Deplasare. 8-9 (Îvr) Obligație (de a merge undeva sau) de a face ceva Si: mânat2 (8-9).

Ortografice DOOM

mânare s. f., g.-d. art. mânării; pl. mânări

mânare s. f., g.-d. art. mânării; pl. mânări

mânare s. f., g.-d. art. mânării; pl. mânări

Arhaisme și regionalisme

mânar (mânaș), mânari (mânași), s.m. (reg.) vizitiu.

Tezaur

MĂNÁRE s. f. Acțiunea de a se m ă n a. - V. măna.

MÎNÁR s. m. (Neobișnuit) Vizitiu. N-a vrut acolo pe loc să-și lase mînarul și caii. MURNU, I. 244. - Pl.: mînări. – Mîna1 + suf. -ar.

MÎNARE s. f. Acțiunea de a m î n a1; (învechit, rar) obligație de a merge undeva sau de a face ceva. Scutind și supurtînd noi pre numiții. . . de toate slujbele, mînările și silințele noastre. ȘINCAI, HR. II, 133/12. - Pl.: mînări. – V. mîna1.

MÎNÁRE2 s. f. v. mîner.

Intrare: mănare
mănare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mănare
  • mănarea
plural
  • mănări
  • mănările
genitiv-dativ singular
  • mănări
  • mănării
plural
  • mănări
  • mănărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mânar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânar
  • mânarul
  • mânaru‑
plural
  • mânari
  • mânarii
genitiv-dativ singular
  • mânar
  • mânarului
plural
  • mânari
  • mânarilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: mânare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânare
  • mânarea
plural
  • mânări
  • mânările
genitiv-dativ singular
  • mânări
  • mânării
plural
  • mânări
  • mânărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mânare, mânărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a mâna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
    sinonime: mânat
etimologie:
  • vezi mâna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.