Definiția cu ID-ul 1330611:
Tezaur
MÎNARE s. f. Acțiunea de a m î n a1; (învechit, rar) obligație de a merge undeva sau de a face ceva. Scutind și supurtînd noi pre numiții. . . de toate slujbele, mînările și silințele noastre. ȘINCAI, HR. II, 133/12. - Pl.: mînări. – V. mîna1.