7 definiții pentru mânare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÂNARE, mânări, s. f. Acțiunea de a mâna și rezultatul ei; mânat. – V. mâna.

MÂNARE, mânări, s. f. Acțiunea de a mâna și rezultatul ei; mânat. – V. mâna.

mânare1 sf [At: ȘINCAI, HR. II, 133/12 / Pl: ~nări / E: mâna1] 1-2 Dirijare a unui animal sau a unui vehicul cu tracțiune animală Si: mânat2 (1-2). 3 Stimulare. 4 Îndemn. 5 (Pop) Conducere. 6 (Pop) Pornire. 7 (Pop) Deplasare. 8-9 (Îvr) Obligație (de a merge undeva sau) de a face ceva Si: mânat2 (8-9).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mânare s. f., g.-d. art. mânării; pl. mânări

mânare s. f., g.-d. art. mânării; pl. mânări

mânare s. f., g.-d. art. mânării; pl. mânări

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÎNARE s. f. Acțiunea de a m î n a1; (învechit, rar) obligație de a merge undeva sau de a face ceva. Scutind și supurtînd noi pre numiții. . . de toate slujbele, mînările și silințele noastre. ȘINCAI, HR. II, 133/12. - Pl.: mînări. – V. mîna1.

Intrare: mânare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mânare
  • mânarea
plural
  • mânări
  • mânările
genitiv-dativ singular
  • mânări
  • mânării
plural
  • mânări
  • mânărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mânare, mânărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a mâna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
    sinonime: mânat
etimologie:
  • vezi mâna DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.