7 definiții pentru mânare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MÂNARE, mânări, s. f. Acțiunea de a mâna și rezultatul ei; mânat. – V. mâna.
MÂNARE, mânări, s. f. Acțiunea de a mâna și rezultatul ei; mânat. – V. mâna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mânare1 sf [At: ȘINCAI, HR. II, 133/12 / Pl: ~nări / E: mâna1] 1-2 Dirijare a unui animal sau a unui vehicul cu tracțiune animală Si: mânat2 (1-2). 3 Stimulare. 4 Îndemn. 5 (Pop) Conducere. 6 (Pop) Pornire. 7 (Pop) Deplasare. 8-9 (Îvr) Obligație (de a merge undeva sau) de a face ceva Si: mânat2 (8-9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mânare s. f., g.-d. art. mânării; pl. mânări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mânare s. f., g.-d. art. mânării; pl. mânări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mânare s. f., g.-d. art. mânării; pl. mânări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MÎNARE s. f. Acțiunea de a m î n a1; (învechit, rar) obligație de a merge undeva sau de a face ceva. Scutind și supurtînd noi pre numiții. . . de toate slujbele, mînările și silințele noastre. ȘINCAI, HR. II, 133/12. - Pl.: mînări. – V. mîna1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MÎNÁRE2 s. f. v. mîner.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mânare, mânărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a mâna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98sinonime: mânat
etimologie:
- mâna DEX '98 DEX '09