14 definiții pentru manșetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANȘÉTĂ, manșete, s. f. 1. Partea de jos a mânecii unei cămăși (bărbătești) sau a unei bluze; bandă (detașabilă) aplicată ca garnitură la partea de jos a unei mâneci. ♦ Marginea de jos, răsfrântă, a pantalonilor. ♦ Porțiune de la începutul unui ciorap tricotat, lucrată de obicei ca un elastic. 2. Garnitură de piele sau de cauciuc, în formă de inel sau de cilindru, care servește la etanșarea unor deschideri. 3. Text scurt tipărit cu alt caracter de literă pe prima pagină a unui ziar sau într-o publicație periodică, la începutul unui articol, care conține în rezumat o știre importantă din cuprinsul ziarului sau ideea principală, nota originală din cuprinsul articolului. ◊ Manșetă bibliografică = indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării sau citării periodicului respectiv. ♦ Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă; p. ext. spațiu rezervat acestor texte. – Din fr. manchette, germ. Manschette.

manșe sf [At: MACEDONSKI, O. I, 24 / V: (rar) ~nge~, (reg) ~nje (Pl: ~uri), măje (Pl: ~te), măngia (Pl: ~geți), mășa (Pl: ete) / S și: (rar) manchete / Pl: ~te / E: fr manchette, ger Manschette, mg mandzeta] 1 Garnitură de pânză, stofa, dantelă etc. aplicată la partea de jos a mânecii unei cămăși, a unei rochii, a unor pantaloni etc. 2 (Înv; arg; îs) ~ de gagică Brățară. 3 (Înv; arg; îe) A atinge (pe cineva) la ~ A da cuiva un bacșiș. 4 (Înv) Bandă detașabilă de celuloid care servește ca manșetă (1) la cămășile bărbătești. 5 (Pan) Bandă răsfrântă sau aplicată la marginea de jos a pantalonilor. 6 (Reg; lpl) Mânecuțe de lână purtate la încheietura mâinilor, pentru a le proteja de frig. 7 Echipament de protecție pentru încheietura mâinilor, confecționat din piele, cauciuc etc. 8 (Teh) Garnitură de piele sau de cauciuc în formă de inel, care servește la etanșarea unei deschideri. 9 Text scurt, adesea cu caractere mai mari și încadrat, tipărit pe prima pagină, sus sau jos, a unei publicații periodice, care conține indicații rezumative asupra cuprinsului. 10 Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă. 11 (Pex) Spațiu rezervat manșetelor (10). 12 (Îs) ~ bibliografică Indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării sau citirii periodicului respectiv.

MANȘÉTĂ, manșete, s. f. 1. Partea de jos a mânecii unei cămăși (bărbătești) sau a unei bluze; bandă (detașabilă) aplicată ca garnitură la partea de jos a unei mâneci. ♦ Partea de jos (răsfrântă) a pantalonilor. ♦ Porțiune de la începutul unui ciorap tricotat, lucrată de obicei ca un elastic. 2. Garnitură de piele sau de cauciuc, în formă de inel sau de cilindru, care servește la etanșarea unor deschideri. 3. Text scurt tipărit cu alt caracter de literă pe prima pagină a unui ziar sau într-o publicație periodică, la începutul unui articol, care conține în rezumat o știre importantă din cuprinsul ziarului sau ideea principală, nota originală din cuprinsul articolului. ◊ Manșetă bibliografică = indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării sau citării periodicului respectiv. ♦ Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă; p. ext. spațiu rezervat acestor texte. – Din fr. manchette, germ. Manschette.

MANȘÉTĂ, manșete, s. f. 1. Garnitura mai strîmtă și uneori răsfrîntă de la capătul mînecii unei cămăși bărbătești sau a unei bluze; bandă (uneori detașabilă) adăugată ca garnitură la partea de jos a unei mîneci. Intră în salon trăgînd nervos de manșetele lungi din dantelă. DUMITRIU, N. 43. Vameșul și-a luat locul de umilință, potrivindu-și cît se poate de bine surtucul pe el și trăgîndu-și cu vîrful degetelor celor mici manșetele. SADOVEANU, P. S. 177. Duminica: pune manșete albe și guler de cauciuc, cu cravată înnodată strîmb. C. PETRESCU, S. 62. ♦ Marginea de jos, răsfrîntă, a pantalonilor. 2. (Tehn.) Garnitură de piele sau de cauciuc, în formă de inel răsfrînt, servind la etanșarea deschiderilor dintre un organ fix și unui mobil. 3. Text tipărit cu litere mari pe prima pagină a unui ziar, sub titlu, și conținînd, în rezumat, o știre importantă din cuprinsul ziarului.

MANȘÉTĂ s.f. 1. Capătul de jos (răsfrânt) al mânecii unei cămăși bărbătești sau al pantalonilor. 2. Garnitură de etanșare de forma unui inel răsfrânt, confecționată din piese sau din cauciuc. 3. Titlu scris cu caractere grase pe prima pagină a unui ziar (anunțând o știre importantă etc.). ♦ Indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării periodicului respectiv. 4. Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă; (p. ext.) spațiu rezervat acestor texte. 5. (La scrimă) Lovitură dată cu antebrațul. [< fr. manchette, germ. Manschette].

MANȘÉTĂ s. f. 1. capăt (răsfrânt) al mânecii unei cămăși bărbătești, al pantalonilor etc. 2. garnitură de etanșare de forma unui inel răsfrânt, din piele sau din cauciuc. 3. titlu scris cu caractere groase pe prima pagină a unui ziar (anunțând o știre importantă etc.). ◊ indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cu datele necesare identificării periodicului respectiv. 4. text scurt ca titlu general pentru mai multe articole, care tratează aceeași temă; spațiul rezervat. 5. (scrimă) lovitură dată cu antebrațul. (< fr. manchette, germ. Manschette)

MANȘÉTĂ2 ~e f. 1) Titlu cu caractere aldine, imprimat pe prima pagină a unui ziar sau a unei publicații periodice, care anunță o știre importantă. 2) Text scurt folosit ca titlu generic pentru mai multe articole de ziar, cu o temă comună. /<fr. manchette, germ. Manschette

MANȘÉTĂ1 ~e f. 1) Bandă fixă sau mobilă de pânză, aplicată în partea de jos a mânecii unei cămăși sau bluze. 2) Margine răsfrântă în partea de jos a pantalonilor. 3) Piesă de cauciuc sau de piele, în formă de inel sau de cilindru, care servește la etanșarea unor deschizături în instalațiile tehnice. /<fr. manchette, germ. Manschette

manșetă f. pl. benți, marginile mânecilor cămășei (= fr. manchette).

*manșétă f., pl. e (fr. manchette, dim. d. manche, mînecă. V. mînecă). Acea parte a mîneciĭ cămășiĭ care e la pumn și care poate fi și mobilă. – Vulg. și manjetă, (rus. manžéta). Ar fi maĭ frumos mînecuță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

manșétă s. f., g.-d. art. manșétei; pl. manșéte

manșétă s. f., pl. manșéte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

manșétă (manșéte), s. f. – Parte terminală (întoarsă) a mînecii. Fr. manchette, de la manche „mînecă”, de unde și manșon, s. n., din fr. manchon. E dubletul lui manișcă, s. f. (manșetă; plastron), din rus. maniška (Cihac, II, 185). Cf. manget.

Intrare: manșetă
manșetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manșe
  • manșeta
plural
  • manșete
  • manșetele
genitiv-dativ singular
  • manșete
  • manșetei
plural
  • manșete
  • manșetelor
vocativ singular
plural

manșetă

  • 1. Partea de jos a mânecii unei cămăși (bărbătești) sau a unei bluze; bandă (detașabilă) aplicată ca garnitură la partea de jos a unei mâneci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Intră în salon trăgînd nervos de manșetele lungi din dantelă. DUMITRIU, N. 43.
      surse: DLRLC
    • Vameșul și-a luat locul de umilință, potrivindu-și cît se poate de bine surtucul pe el și trăgîndu-și cu vîrful degetelor celor mici manșetele. SADOVEANU, P. S. 177.
      surse: DLRLC
    • Duminica pune manșete albe și guler de cauciuc, cu cravată înnodată strîmb. C. PETRESCU, S. 62.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Marginea de jos, răsfrântă, a pantalonilor.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Porțiune de la începutul unui ciorap tricotat, lucrată de obicei ca un elastic.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Garnitură de piele sau de cauciuc, în formă de inel sau de cilindru, care servește la etanșarea unor deschideri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Text scurt tipărit cu alt caracter de literă pe prima pagină a unui ziar sau într-o publicație periodică, la începutul unui articol, care conține în rezumat o știre importantă din cuprinsul ziarului sau ideea principală, nota originală din cuprinsul articolului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. Manșetă bibliografică = indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării sau citării periodicului respectiv.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 3.2. Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN
      • 3.2.1. prin extensiune Spațiu rezervat acestor texte.
        surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. (La scrimă) Lovitură dată cu antebrațul.
    surse: DN

etimologie: