Definiția cu ID-ul 502391:

Etimologice

manșetă (manșete), s. f. – Parte terminală (întoarsă) a mînecii. Fr. manchette, de la manche „mînecă”, de unde și manșon, s. n., din fr. manchon. E dubletul lui manișcă, s. f. (manșetă; plastron), din rus. maniška (Cihac, II, 185). Cf. manget.

Exemple de pronunție a termenului „manșetă

Visit YouGlish.com