Definiția cu ID-ul 1252097:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANȘÉTĂ s. f. 1. Garnitură de pînză, stofă, dantelă etc. (aplicată) la partea de jos a mînecii unei cămăși bărbătești, a unei rochii, a unui pantalon etc. Văzu și chipuri din cadre coborînd Că-și scutură dantela manșetelor de praful Pe care l-a pus timpul. MACEDONSKI, O. I, 24. Apuca țigara. . . , sprijinindu-și manșetele în degetele resfirate. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 180. De subt mîneca pardesiului scotea capul la iveală marginea sfioasă a „manchetei” sale de un alb fără cusur. HOGAȘ, M. N. 46. Manșetele prea largi și cu colțurile sucite în afară. CAMIL, PETRESCU, U. N. 97, cf. id. O. III, 90. Cu batista dantelată și parfumată, scoasă din manșetă, își ștergea de pe frunte broboanele de sudoare. C. PETRESCU, A. R. 26. Mînecile. . . erau încheiate cu manșete vinete, din același postav ca și gulerul. V. ROM. decembrie 1954, 76, cf. ALR II 3303/682, 723, 3304/682. ◊ (Argotic) Manșetă de gagică = brățară, GR. S. VIII, 118. ◊ E x p r. (Argotic) A atinge (pe cineva) la manșetă = a da (cuiva) un bacșiș. S-ar învăța cu nărav. Ar aștepta să-l atingem la manșetă. STANCU, R. A. IV, 351. ♦ Bantă detașabilă de celuloid sau din alt material asemănător, care servește că manșetă (1) la cămășile bărbătești. Dumineca pune manșete albe și guler de cauciuc, cu cravată înnodată strîmb. C. PETRESCU, S. 62. Purta cravată neagră, gambetă cenușie și manșete rotunde de celuloid. TEODOREANU, M. II, 72. ♦ P. a n a l. ♦ Bantă răsfrîntă sau aplicată la marginea de jos a pantalonilor. 2. (Regional, la pl.) Mînecuțe de lînă purtate la încheietura mîinilor, pentru a le proteja de frig. Cf. ALR II 3353/250, 531, 537, 784, 812, 848, 886, 928, 987. ♦ Echipament de protecție pentru încheietura mîinilor, confecționat din piele, din cauciuc etc. Cf. NICA, L. VAM. 149. Îmbrăcămintea de protecție ca: mănuși, . . . manșete. . . , va fi pusă la dispoziție lucrătorilor. PREV. ACCID. 13. 3. (Tehn.) Garnitură de piele sau de cauciuc în formă de inel care servește la etanșarea unei deschideri. Manșete de piele pentru trebuințe tehnice. NICA, L. VAM. 149. 4. Text scurt, adesea cu caractere mai mari (și încadrat), tipărit pe prima pagină (sus sau jos) a unei publicații periodice, care conține indicații rezumative asupra cuprinsului; text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă; p. e x t. spațiu rezervat acestor texte. Articolele politice și manșetele literare ale primei foi dispăreau. TEODOREANU, M. II, 416. – Scris și: (rar, după fr.) manchete. – Pl.: manșete. – Și: (rar) mangétă (POLIZU, COSTINESCU, BARCIANU), (regional) manjétă (ALR II 3353/250, pl. manjeturi ib.), mășátă (ib. 3353/848, pl. mășete ib.), măjétă (ib. 3353/250, pl. măjete ib.), măngiátă (ib. 3303/682, pl. măngeti ib.) s. f.- Din fr. manchette, germ. Manschette, magh. mandzeta. – Pentru manjetă, măjetă, cf. rus. манжета.