2 intrări

school Articole pe această temă:

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MÁNĂ s. f. 1. Lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici gheme cenușii, purtate uneori de vânt în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. pâine făcută din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belșug, abundență. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mană-de-ape = plantă erbacee toxică din familia gramineelor, cu frunze lanceolate și cu flori hermafrodite dispuse în spicule (Glyceria aquatica). 4. Rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită, care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor; p. ext. stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după o ploaie. – Din sl. mana, ngr. mánna.

ma sf [At: PSALT. 157 / V: (reg) mea- / E: slv мана, ngr μάννα] 1 (Șîs ~ cerească, ~na evreilor) Lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor glomerule cenușii diseminate adesea sub formă de ploaie (Lecanora esculenta). 2 (Pex) Pâine făcută din mană (1). 3 (Pop; șîs ~na albinelor) Polen al florilor de porumb, de secară etc. 4 (Pop; îas) Polen de brad sau de fag, care plutește primăvara pe deasupra pădurilor, apelor etc. Si: moină (4) galbenă. 5 (Șîs ~na florilor) Nectar. 6 (Pex; îas) Miere. 7 Suc cleios care se obține prin crestarea scoarței anumitor arbori, în special a frasinului de munte, și care este folosit ca laxativ. 8 Secreție cleioasă și strălucitoare care apare pe frunzele unor plante, în zilele călduroase care urmează după nopți reci. 9 (Reg; îc) ~-de-apă (sau ~-de-ape) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze lanceolate și flori hermafrodite dispuse în spicule care crește prin mlaștini și pe marginea apelor Si: roua-cerului (Glyceria aquatica) 10 (Bot; reg; îc) ~na-câmpului Barba-ursului (Usnea). 11 (Bot; reg; îc) ~na-pământului Rodul-pământului (Arum maculatum). 12 (Reg; îc) ~na-pădurii Planta Asphodelus odoratus. 13 (Reg; îc) ~na-albinelor Plantă nedefinită mai îndeaproape. 14 (Bot; reg; îc) ~-jidovească sau ~na-jidovului Zmeur (Rubus idaeus). 15 (Fig) Recoltă bogată în semănături. 16 (Pex) Condiții prielnice pentru o recoltă bogată. 17 Belșug de lapte de vite Si: frupt. 18 (Reg) Belșug de produse la recolta stupilor. 19 (Fig) Cantitate mare de bunuri materiale Si: câștig, profit, venit. 20 (Îvp; îe) A nu fi de vreo ~ sau a nu fi mare ~ (de) A nu fi de valoare sau de folos, a nu aduce profit. 21 Boli diverse ale plantelor cultivate, cauzate de ciuperci parazite care, pătrunzând în țesuturile verzi ale plantelor și localizându-se în special în frunze, provoacă apariția unor pete ruginii Vz mălură, perenosporă, rugină, tăciune. 22 Rouă sau ploaie de vară (pe vreme însorită) care are un efect dăunător asupra plantelor. 23 (Pex) Stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare după ploaie. 24 (Reg) Un fel de rouă care cade pe plante și care, fiind mâncată de albine, le produce o boală numită coleră.

MÁNĂ s. f. 1. Lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici ghemuri cenușii, purtate uneori în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. pâine făcută din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belșug, abundență. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mană-de-ape = plantă erbacee toxică din familia gramineelor, cu frunze lanceolate și cu flori hermafrodite dispuse în spicule, care crește în preajma apelor și prin mlaștini (Glyceria aquatica). 4. Rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită, care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor; p. ext. stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după ploaie. – Din sl. mana, ngr. mánna.

MÁNĂ s. f. 1. (Și în compusul mană-cerească) Lichen comestibil, care crește în mare cantitate prin deșerturile Asiei și ale Africii de nord și care, smuls de furtuni, este ridicat la înălțimi, de unde cade la pămînt ca o grindină; măcinat, dă o făină din care în timp de foamete se face pîine (Lecanora escidenta). 2. Ciupercă parazită care atacă unele plante ca vița de vie, cartoful, tutunul etc. (Plasmopara viticola); boală produsă de această ciupercă. ♦ Secreție a frunzelor unor plante, care apare pe timp călduros cu nopți reci ca un strat lucitor, lipicios. 3. Fig. Rod, fruct. Poate c-au luat strigoaicele mana de la vaci. CREANGĂ, A. 45. ♦ Belșug, abundență. Norul plin de mană trece și revarsă O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă. ALECSANDRI, P. III 332. Asta-i mană din cer, se zice cînd după secetă vine ploaie. ♦ Mîngîiere, balsam. Cîntul meu ca mana se răsfiră Peste jalea grea a veacului. BENIUC, V. 78. 4. Compus: mană-de-ape = plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă și cu numeroase spiculețe; crește prin mlaștini, lacuri și pe marginea apelor (Glyceria aquatica).

MÁNĂ f. 1) Plantă exotică, criptogamă, bogată în amidon. 2) Ciupercă parazită care provoacă unele boli la plantele cultivate. Mana viței de vie. 3) Cantitate mare de bunuri; abundență; belșug. Mana livezilor. 4) bis. Hrană pe care se crede că Dumnezeu o trimitea israeliților, în fiecare dimineață, în deșertul Arabiei. /<sl. mana, ngr. mánna

mană f. 1. nutriment miraculos (căzut din cer) al Israeliților în deșerturile Arabiei; 2. suc ce curge din unele vegetale și care formează un purgativ ușor; 3. (termen ciobănesc) lapte smântânos, lapte mult și bun: mana vitelor; poporul crede că babele vrăjitoare, în zorile zilei de Sf. Gheorghe, iau mana vacilor, atunci laptele e stricat, vânăt și nu prinde smântână: poate au luat strigoaicele mană dela vaci CR.; 4. fig. spor, belșug: cler îngrășat cu mana averilor mănăstirești AL.; 5. rouă de vară ce strică roadele și în special vița de vie; 6. Bot. mana jidovului, rug de munte sau smeur. [Lat. MANNA; sensul 3 e o aplicațiune indigenă și specială a termenului biblic].

mánă f., pl. e (ngr. și vgr. mánna, d. ebr. man). Un aliment miraculos pe care, după cum zic Jidaniĭ, Dumnezeŭ li-l trimitea lor pe cînd umblaŭ vagabonzĭ pin deșert. Fig. Aliment abundant și eftin saŭ alt chilipir: bugetu e mana multora. Producțiune, spor: mana cîmpurilor, a vacilor. Un suc dulce și gros care picură din niște varietățĭ de frasin (V. mojdrean). Pîrpoală, o boală a vițeĭ de vie cauzată de cĭuperca parazită plasmópara (saŭ peronóspora) viticola (fr. mildiou, engl. mildew), și care se evită stropind vița cu o soluțiune de sulfat de cupru. O boală cauzată vegetațiuniĭ de o ploaĭe cu soare. Mană de ape, o graminee acŭatică (glycéria aquatica [saŭ spectabilis]). Mana Jidovuluĭ, smeură (Trans.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mánă-de-ápe (plantă) s. f., g.-d. art. mánei-de-ápe

mánă-de-ápe (bot.) s. f., g.-d. art. mánei-de-ápe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MÁNĂ s. 1. (BOT.) (reg.) moină-galbenă. (Polenul florilor de porumb se numește ~.) 2. (BOT.) mană-de-apă (Glyceria aquatica) = (reg.) roua-cerului. 3. frupt. (~ la vite.)

MÁNĂ s. v. beneficiu, câștig, miere, nectar, profit, venit.

ma s. v. BENEFICIU. CÎȘTIG. MIERE. NECTAR. PROFIT. VENIT.

MA s. 1. (BOT.) (reg.) moină-galbenă. (Polenul florilor de porumb se numește ~.) 2. (BOT.) mană-de-apă (Glyceria aquatica) = (reg.) roua-cerului. 3. frupt. (~ la vite.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mánă (-ne), s. f.1. Lichen comestibil. – 2. Beneficiu, profit. – 3. Abundență, productivitate. – 4. Secreție vîscoasă a unor plante. – 5. Oidium (Perenospora viticola). – Mr. mană. Ngr. μάννα (sec. XVII), în parte prin bg. mana (Tiktin; Candrea). – Der. mănos, adj. (fertil, bogat; folositor, rentabil); înmănoșa, vb. (Trans., rar, a fertiliza); mănoșie, s. f. (abundență, fertilitate).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mánă, mane, s.f. – „Laptele gros și unturos, galben ca ceara, dulce ca mnierea, gros ca untura” (Papahagi, 1925: 283): „Untu tău, / Mana ta, / Puterea ta” (Bilțiu, 1990: 300). – Din sl. mana (DEX, MDA), ngr. mánna (sec. XVII) (Scriban, DER, DEX, MDA) < ebr. man (Scriban).

mánă, -e, s.f. – 1. (în mit. diferitelor popoare) O forță impersonală cu caracter sacru, ce se poate afla în orice lucru sau ființă. 2. (în mit. rom.) Substanță activă, potență fecundă sau calitate a unei substanțe nutritive: mana câmpului, mana grâului, mana laptelui etc. (Evseev 2001). 3. „Laptele gros și unturos, galben ca ceara, dulce ca mierea, gros ca untura” (Papahagi 1925: 283): „Untu tău, / Mana ta, / Puterea ta” (Bilțiu 1990: 300). – Din sl. mana.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

mánă s. f. (În sintagma mană cerească) Lichen comestibil care crește pe stânci în Asia și Africa, cu care, potrivit Bibliei, s-au hrănit evreii în pustiu după ieșirea din Egipt. – Din sl. mana, gr. manna.

Intrare: mană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ma
  • mana
plural
genitiv-dativ singular
  • mane
  • manei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mană-de-ape
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mană-de-ape
  • mana-de-ape
plural
genitiv-dativ singular
  • mane-de-ape
  • manei-de-ape
plural
vocativ singular
plural

mană glyceria

  • 1. Lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici gheme cenușii, purtate uneori de vânt în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta).
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • diferențiere Ciupercă parazită care atacă unele plante ca vița-de-vie, cartoful, tutunul etc. (Plasmopara viticola); boală produsă de această ciupercă.
      surse: DLRLC
      • diferențiere Secreție a frunzelor unor plante, care apare pe timp călduros cu nopți reci ca un strat lucitor, lipicios.
        surse: DLRLC
  • 3. Rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită, care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.1. prin extensiune Stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după o ploaie.
      surse: DEX '09

etimologie:

mană-de-ape

  • 1. Plantă erbacee toxică din familia gramineelor, cu frunze lanceolate și cu flori hermafrodite dispuse în spicule (Glyceria aquatica).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: roua-cerului

etimologie: