frupt sn [At: PRAV. MOLD. 6 / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: ml fructus] (Pop) 1 Produsul în lapte al animalelor mulgătoare. 2 Derivate ale laptelui. 3 Mâncare de lapte, ouă, carne, pește sau derivate ale lor, de la care creștinii ortodocși sunt opriți în timpul posturilor. 4-5 (îljv) De ~ De dulce. 6 (Îe) A mânca (de) ~ A mânca de dulce. 7 (Îs) ~ alb Mâncare de lapte, brânză, ouă sau derivate ale lor care se poate mânca în prima săptămână din post. 8 (Îs) Zile de ~ Zile în care este permis să se mănânce de dulce. 9 (Pex) Perioada în care se mănâncă frupt (3), după calendarul ortodox. 10 (Spc) Perioada dintre Anul Nou și postul Paștilor Si: cășlegi.

FRUPT (pl. -turi) 🐑 sn. 1 Produsul în lapte (și brînză) al oilor și vacilor: un păstor de oi ... de va fi vînzînd ~ul, să-și piarză simbria și să fie bătut foarte PR. -CIV.; ~ul oilor sale devine încă un izvor de sporire a avuției sale ION. ¶ 2 ⛪ Mîncări de dulce (în opoziție cu „mîncări de post”): Românii îndătinează a mînca numa ~ alb, precum: lapte, brînză, ouă, nu încă și carne MAR.; a mînca de ~, a mînca de dulce; zile de ~, în care e permis să se mănînce de dulce [lat. fructus].

FRUPT s. n. sg. 1. (Uneori determinat prin «alb») Produsul în lapte al animalelor mulgătoare; derivate ale laptelui. Și avem oi și vaci ale noastre, ca să ne îndulcim cu fruptul lor. SADOVEANU, P. M. 141. Mai lasă cea urdă, că-i fi sătul de frupt de oaie. HOGAȘ, M. N. 197. Apoi în hruba asta ținem fruptul alb și închidem la mijloc, ca să nu prindă cumva vinurile iz de la brînza de oi. id. DR. II 29. 2. Mîncare de lapte, ouă, carne, pește sau derivate ale lor, pe care creștinii ortodocși nu au voie să o mănînce în timpul posturilor. Îl pofti pe Damian la el la masă, chiar la blagoveștenie, că era cu frupt de pește. CAMIL PETRESCU, O. I 564. ◊ Loc. adj. și adv. De frupt = de dulce, v. dulce. A trecut miezul nopții, acum putem să mîncăm de frupt. VLAHUȚĂ, O. A. 386.

FRUPT n. 1) Produs în lapte al animalelor mulgătoare, folosit în alimentație. 2) Orice mâncare pregătită din lapte, ouă sau carne neîngăduită creștinilor ortodocși în timpul postului. A mânca de ~. /<lat. fructus

frupt n. Mold. mâncare de dulce (lăptării și brânzeturi) în zilele în cari e permis fruptul: astăzi e lăsatul fruptului. [Lat. FRUCTUS, restrâns la fructul sau rodul oilor, adică laptele, de unde sensul religios al vorbei].

frupt n., pl. urĭ (lat. fructus, it. frutto, pv. fruch, fr. fruit, cat. fruyt, sp. frucho, pg. fruto. Mrom. frutu, d. ngr. frútton. V. fruct). Est. Producțiune: fruptu oilor (laptele). Frupt alb, lapte și derivate din el. Frupt dulce, mîncare care nu e de post (lapte saŭ carne). A mînca frupt (orĭ de frupt), a mînca carne, lapte saŭ oŭă.

fruct² sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr fruit refăcut după fruct¹] (Cns) Înclinare a zidului exterior, din cauza diferenței de grosime dintre partea inferioară și cea superioară a acestuia.

*fruct n., pl. e (lat. fructus. V. frupt, frugal, uzufruct). Poamă, rod (măr, pară, portocală ș. a.). Orĭ-ce rod (sămînță) de plantă. Fals frupt. Pl. Rezultat (bun saŭ răŭ): fructu munciĭ, leniĭ.

frupt (înv.) s. n., pl. frupturi

frupt (înv.) s. n., pl. frupturi

frupt s. n., pl. frupturi

frupt (frupturi), s. n. – 1. Produs lactat. – 2. În general, produse lactate și carne, alimente interzise în zilele de post. – 3. Zi de frupt. – 4. Carnaval. – Istr. frupt. Lat. fructus, cu sensul general de „produs” (Șeineanu, Semasiol., 182; Pușcariu 660; Candrea-Dens., 664; REW 3537; DAR), cf. alb. früt (Meyer 111; Philippide, II, 643), it. frutto, prov. fruch, fr. fruit, cat. fruyt ^[1], v. sp. frucho^[2], port. fruto. Cf. și dubletul neol. fruct. Der. înfrupta, vb. refl. (a mînca în zilele de post carne; a gusta, a savura).

FRUPT s. mană. (~ la vite.)

FRUPT s. mană. (~ la vite.)

frupt, frupturi, s.n. 1. Mâncare „de dulce” (carne, lapte, ouă) interzisă în timpul posturilor religioase creștine. 2. Aliment de bază într-o gospodărie: „Nu vindem porcul, că-i fruptu casei” (Hovrea, 2016: 28). – Lat. fructus „produs” (DEX, MDA).