mánă, mane, s.f. 1. Lapte gras; „laptele gros și unturos, galben ca ceara, dulce ca mnierea, gros ca untura” (Papahagi, 1925: 283): „Untu tău, / Mana ta, / Puterea ta” (Bilțiu, 1990: 300). 2. Miere de albine. 3. Rod: „Mana și toată recolta de pe câmp erau stricate de ploi și de grindină, de piatră, cum se zice la noi” (Bilțiu, 1999: 117). 4. Ploaie de vară (pe vreme însorită), care afectează plantele. – Din sl. mana (DEX, MDA), ngr. mánna (sec. XVII) (Scriban, DER, DEX, MDA).