maiuscul, ~ă a vz majuscul

majuscul, ~ă smf, a [At: GHICA, S. 151 / V: (nob) maius~ / Pl: ~e, (rar) ~i / E: fr majuscul, lat maiusculus] 1-2 (Lpl) (Literă) care se folosește pentru a scrie inițiala numelor proprii și a cuvintelor cu care începe o frază, pentru a individualiza un cuvânt într-un text etc. și care diferă de celelalte prin formă și mărime Si: mare. corectat(ă)

MAJUSCULĂ, majuscule, s. f. Literă mare (v. mare). Pagini încărcate... De cercuri seci, de semne și magice majuscule. CAMIL PETRESCU, V. 7. ◊ (Adjectival) Litere majuscule slavone. ODOBESCU, S. I 402.

MAJUSCULĂ s.f. (Adesea adj.) Literă mare, capitală. [< fr. majuscule].

MAJUSCUL, -Ă adj., s. f. capital² (2); verzal. (< fr. majuscule)

MAJUSCULĂ ~e f. (Literă sau caracter) care diferă de celelalte prin formă și mărime și care se folosește pentru a scrie inițiala numelor proprii sau ale cuvintelor cu care începe o frază; literă mare. [G.-D. majusculei] /<fr. majuscule

majusculă f. literă mare.

*maĭúsculă și majúsculă f., pl. e (lat. majúsculus, -la, măricel, -cică). Literă mare, capitală, ca cele cu care se începe fraza orĭ un nume propriŭ (în opoz. cu minúsculă). Adj. Litere majúscule. – Fals -scúlă.

majúsculă, V. maĭusculă.

majuscul adj. m., pl. majusculi; f. majusculă, pl. majuscule

majusculă s. f., g.-d. art. majusculei; pl. majuscule

majuscul adj. m., pl. majusculi; f. majusculă, pl. majuscule

majusculă s. f., g.-d. art. majusculei; pl. majuscule

majuscul adj. m., pl. majusculi; f. sg. majusculă, pl. majuscule

majusculă s. f., g.-d. art. majusculei; pl. majuscule

majusculă

majusculă, -le.

MAJUSCULĂ (VERZALĂ) s. f. (< fr. majuscule, lat. majuscula): v. literă.

MAJUSCUL adj. (TIPOGR.) capital, mare, verzal. (Titlu scris cu litere ~.)

MAJUSCULĂ s. (TIPOGR.) capitală, verzală, literă mare. (Un titlu apărut cu ~e.)

MAJUSCULĂ s. (TIPOGR.) capitală, verzală, literă mare. (Un titlu apărut cu ~e.)

Majuscul ≠ minuscul

Majusculă ≠ minusculă

MAJUSCUL, -Ă adj. (De obicei la pl.; despre litere, în opoziție cu minuscul) Care se folosește pentru a scrie inițiala numelor proprii și a cuvintelor cu care începe o frază, pentru a individualiza un cuvînt într-un text etc. și care diferă de celelalte prin formă și mărime. Mi-a dat cartea sa de vizită, pe care era scris în litere majuscule. GHICA, S. 151. Literele majuscule slavone. ODOBESCU, S. I, 402. S-au păstrat literele majuscule, schimonosite după caracterele grecești. BUL. COM. IST. I, 26. ◊ (Rar, despre felul de a scrie) Exercitîndu-se în fiecare zi, pe hîrtie velină, la fel de fel de scriituri. . . bastarde, ronde, majuscule, minuscule. CARAGIALE, M. 137. ◊ (Substantivat, f.) „Nimicul¹¹, ”Eternul¹¹, „Albastrul”. . . sînt palidele abstracțiuni care, în solemnitatea majusculelor, defilează în poezia minulesciană. LOVINESCU, C. VII, 13, cf. MOLIN, V. T. 52. Plicuri străvezii, ca laptele îndoit cu apă, fără majuscule și fără sacramentalul „domnului” sau „doamnei”. TEODOREANU, M. II, 240. Arabescuri – De cercuri seci, de semne Și magice majuscule. CAMIL PETRESCU, V. 7. - Pl.: majusculi, -e. – Și: (neobișnuit) maiúscul, -ă adj. ALEXI, W. - Din fr. majuscule. – Pentru maiuscul, cf. lat. maiusculus.

MAlUSCUL, -Ă adj. majuscul.