majorare sf [At: SCÎNTEIA, 1952, nr. 2402 / Pl: ~rări / E: majora] Creștere.

MAJORARE, majorări, s. f. Acțiunea de a majora și rezultatul ei; creștere, mărire, sporire, urcare.

MAJORARE s.f. Acțiunea de a majora și rezultatul ei; mărire. [< majora].

MAJORARE s. f. acțiunea de a majora; creștere, mărire. ◊ sumă care se încasează în plus ca sancțiune pentru întârziere la plata impozitelor, a taxelor etc. (< majora)

MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu, o taxă etc.); a spori. – Din fr. majorer.

majora vt [At: IORDAN, L. R. 465 / Pzi: ~rez / E: fr majores] 1 (C. i. prețuri, impozite etc.) A mări. 2 (Rar) A pune pe cineva în minoritate, în cadrul unei alegeri, al unei votări etc.

MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori. – Din fr. majorer.

MAJORA, majorez, vb. I. Tranz. A face mai mare; a mări, a spori, a urca.

MAJORA vb. I. tr. A mări. a spori, a urca. [P.i. -rez. / < fr. majorer].

MAJORA vb. tr. a mări, a spori, a urca. (< fr. majorer)

A MAJORA ~ez tranz. (prețuri, tarife, taxe, lefuri etc.) A face mai mare în număr, volum sau intensitate; a mări; a spori. ~ producția /<fr. majorer

*majoréz v. tr. (fr. majorer, mlat. majóro, -áre). Măresc, sporesc.

majorare s. f., g.-d. art. majorării; pl. majorări

majorare s. f., g.-d. art. majorării; pl. majorări

majorare s. f., g.-d. art. majorării; pl. majorări

majora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. majorez, 3 majorează; conj. prez. 1 sg. să majorez, 3 să majoreze

majora (a ~) vb., ind. prez. 3 majorează

majora vb., ind. prez. 1 sg. majorez, 3 sg. și pl. majorează

MAJORARE s. creștere, mărire, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ prețurilor.)

majorare s.f. creștere, mărire, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare. Majorarea prețurilor la alimente îngrijorează populația.

MAJORARE s. creștere, mărire, ridicare, scumpire, sporire, suire, urcare. (~ prețurilor.)

MAJORA vb. a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ prețul; prețurile s-au ~.)

majora vb. I. tr., refl. (compl. sau sub. indică sume, valori, prețuri etc.) a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori¹, a (se) sui, a (se) urca. Comercianții au majorat prețurile la alimente.

MAJORA vb. a crește, a (se) mări, a (se) ridica, a (se) scumpi, a spori, a (se) sui, a (se) urca. (A ~ prețul; prețurile s-au ~.)

A majora ≠ a micșora

MAJORARE s. f. Acțiunea de a m a j o r a (1) și rezultatul ei; creștere, sporire. Să se facă majorările cuvenite. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2402. Metalurgiștii din Ploiești cerură uns por de salariu de un leu pe zi și nefiindu-le acceptată majorarea, au oprit lucrul. PAS, Z. IV, 58. - Pl.: majorări. V. majora.

MAJORA vb. I. T r a n z. 1. (Complementul indică prețuri, impozite, salarii etc.) A mări, a spori, a urca. Cf. IORDAN, L. R. 465. La unele culturi prețul de contractare a fost majorat. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2873. 2. (Rar) A pune (pe cineva) în minoritate, în cadrul unei alegeri, al unei votări etc. – Prez. ind.: majorez. – Din fr. majorer.